Orientarea fundamentală a omului este către bine; însă către binele personal. Doar înțelegerea acestuia variază, în acest interval ivindu-se sursa răului. Măsura în care omul reușește să se smulgă din pulsiunile care-l orientează către formele rapide de atingere a binelui propriu dă seama de gradul în care se deschide către social, către înțelegerea rolului acestuia în nașterea binelui personal. Altfel spus, socialul este proiectul care-i poate aduce o mai mare cantitate de bine decât cea furnizată de imboldurile pe care i le dă egoismul.
Gândurile noastre depind și de privilegiile pe care soarta ni le-a hărăzit; cu cât mai multe avantaje cu atât mai mult optimism. Uneori optimismul poate fi un privilegiu separat, generând o atitudine ce mimează indiferența față de soartă.
