Despre umanitatea răului

Partea neplăcută a narațiunii numită umanitate ține de faptul că fiecare gest făcut de oricare dintre oameni se înscrie în limitele umanului, dând seama de unul din modurile de-a fi ce-i sunt posibile. Într-un exercițiu laic de sinceritate demonizarea nu ajută, de fiecare dată fiind vorba de o formă a umanului de-a fi, pusă în scenă de contexte speciale. Esența moralei este de a ne ține departe tocmai de acele posibilități ale noastre ce țin de zona Răului. Trist este că ea se aplică doar indivizilor, pentru societăți singura formă de judecată fiind cea a Istoriei.

Faptul de-a fi diferit se poate transforma destul de repede din sursă de bucurie în fața diversității (situația este relativ rară) în criteriu de diferențiere, ca început al procesului de dezumanizare a alterității, ce creează iluzia unui plus de umanitate și identitate pentru cei care-o instituie.

Primul pas către dezumanizare îl constituie abordarea intelectuală a Celuilalt, dincolo de orice relație emoțională; teoretizarea lui ne înlesnește terorizarea sa.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site