Despre vină și pedeapsă

Partea neplăcută a oricărui sistem penitenciar (adică a aplicării legii) o constituie indistincția cu care tratează cazurile ivite. Pedepsirea unei schimbări ocazionale de comportament, cum ar fi o faptă penală comisă sub imboldul anonimatului și sub presiunea forțelor situaționale, are ca efect, cel mai adesea, schimbarea semnificativă în rău a persoanei pedepsite,[1] în condițiile în care erau șanse ca acel cetățean, odată scos din zona de influență a forțelor situaționale, să-și desfășoare viața în condiții de normalitate comportamentală.[2] Altfel spus, schimbările de comportament induse de presiunea forțelor situaționale rareori induc schimbări dispoziționale dacă expunerea este de scurtă durată. Exepția o constituie câteva din insituțiile statului, care permanentizează circumstanțe, trasnformându-le în trăsături de caracter.



[1] Este suficient să ne gândim în acest sens la condițiile din mediul penitenciar.

[2] Putem argumenta utilizând în sens invers conceptul banalității răului lansat de Hanna Arendt.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site