Caută
Avatarurile unei existențe
Gânduri despre modernitate

Gânduri despre modernitate

Pentru a înțelege epoca modernă trebuie s-o gândim pornind de la începuturile ei, deslușindu-i apoi traseele evolutive. Un început al modernității îl constituie filosofia scolastică, cu trecerea ei la abordarea rațională a Divinității. Este momentul legitimării rațiunii umane ca variantă de accedere la Dumnezeu, cale ce ține în bună măsură de om și-i arată treptat acestuia propriile posibilități. Un alt început al modernității îl constituie filosofia, în forma în care antichitatea grecească i-a fixat contururile. Din perspectiva civilizației primul pas înspre modernitate îl face Roma Antică.

Sinteza ar putea avea următorul chip: știinţele naturii s-au născut în cadrul filosofiei aristotelice, aici luând naștere cercetarea naturii cu ajutorul observației orientate de logică. Ulterior Galilei nu a făcut decât să mute accentul de pe logică pe matematică în observarea științelor naturii și descrierea legităților acesteia. Din perspectiva modernității esențial este faptul că o bună parte din contribuții au fost aduse de „teologia aristotelică”, ea contribuind astfel la nașterea științei. În fond, cred că meritul „teologiei aristotelice”, adică al scolasticii, este un pic mai amplu, el ținând în primul rând de generalizare modului de abordare aristotelic ca instrument de cunoaștere. Teologia naturală este cea care deschide drumul modernității, asigurând de fapt o quasi-universalizare a modului epistemologic de raportare la tot ceea ce există.

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

un comentariu
  • Dileme: dacă Aristotel sau Descartes ar fi trăit astăzi, ar fi făcut ştiinţă sau filosofie? S-ar mai fi încumetat ei la „jugul” atâtor ştiinţe particulare care au apărut de la începutul modernităţii?… Oricum, cel puţin viziunea de ansamblu n-ar putea fi ignorată, indiferent de numărul acestor ştiinţe care apar regulat ca ciupercile după ploaie.

Viorel Rotilă

În căutarea identității