În căutarea identității
Îmi încep dimineața cu obișnuita lectură a presei de specialitate, „răsfoind” newsletter-ele diferitelor reviste de știință[1] în căutarea articolelor pe temele de interes personal. O încercare de a afla structura cotidianității unui alt tip de realitate, cea care generează contururile viitorului spunând ceva despre nivelul prezent al umanității. Omenirea este...
Inițiativa pentru liberalizarea pensiilor (a se vedea acest grup FB) este cea mai proastă idee de restructurare socială din ultima perioadă. Ea începe cu deviza „Nu vrem să fim o povară pentru copiii noștri!”, lăsând astfel să se înțeleagă că inițiatorii și aderenții la această idee resimt ca o povară plata pensiilor propriilor părinți. Există o...
Caracterul (psuedo)religios al societății românești participă la generarea unei confuzii de rol social ce este responsabilă de multe dintre blocajele pe care le trăim, aceasta având chipul alesului. Deși sensul politic al termenului tinde să fie definit în mod acceptabil în politologie, alesul suferă numeroase alunecări de sens în realitate. Cauza celor mai importante încurcături pare...
Povestea numită lupta împotriva corupției trebuie înțeleasă într-o altă cheie decât cea în care ne târăște discursul public cotidian, perspectiva furnizată de evoluționism fiind mai adecvată. Această abordare poate porni de la o întrebare simplă: care strategie de supraviețuire și perpetuare este mai avantajoasă din punct de vedere evoluționist, atitudinea egoistă sau cea altruistă? Evoluționismul a...
Problema noastră o constituie neo-feudalismul, nu comunismul. Societatea actuală este marcată de o combinație dintre instituțiile formale moderne și relații sociale tradiționale. Dacă privim lucrurile în această paradigmă vom avea șansa să înțelegem conflictul dintre modernitate și epoca feudală pe care-l trăim, perpetuând racile ce afectează această societate cu mult înainte de comunism. Amploarea pe care...
Centenarul tinde să ne indice vinovații pentru parcursul istoric al acestei nații: noi înșine. Hunii, tătarii, turcii, rușii etc. pălesc subit în fața urgiei pe care-o pune în scenă prezentul, pe fondul toleranței noastre: intrarea în epoca neo-fanariotă. Abordarea ideologică a istoriei naționale a vehiculat narațiuni împănate cu accidente gonflate la nivelul unor mari evenimente, dorind să...
Prostia fudulă indică o cădere epistemică a unora dintre oameni, în cadrul căreia ei nu știu că nu știu. [1] Formula corectă este de fapt „nu știu ce (cred că) știu”, ea indicând implicit că oamenii afectați ar putea ști ceva. Dacă ar fi să ghicesc răspunsul cred că este simplu: știu că își pot impune...
Vă amintiți această scenă din filmul Analyze This / Cu nașu’ la psihiatru? Câteva elemente din ea par că rezumă realitatea acestor zile: Contextul în care se desfășoară. Discursul fără noimă al lui Ben Sobel (Billy Crystal), menit doar să salveze situația. Gestul ritualic al aceluiași Ben Sobel (tolerat/înțeles de Jelly), făcut pentru a genera iluzia...
„Pentru că poate!” – cred că este răspunsul cel mai simplu. „Poate” în această ecuație dă măsura puterii. Cu alte cuvinte, în joc este încercarea lui Caligula de a-și evalua puterea pe seama suportabilității unei populații, mirat și el tot mai mult de câte-i sunt permise. După cum bănuiesc că știți deja, Caligula nu-și numește de unul...
O constatare inteligentă a lui Yuval Noah Harari[1] asupra organizării timpului îmi atrage atenția asupra unei realități căreia nu i-am găsit până acum formularea adecvată: societatea industrială a modificat în mod radical ritmurile umanități, generând trecerea de la bioritmuri la o standardizare a temporalității. Organizarea naturală a timpului (adică orientarea în timp după „cele două naturi”,...
