În căutarea identității
Prostia fudulă indică o cădere epistemică a unora dintre oameni, în cadrul căreia ei nu știu că nu știu. [1] Formula corectă este de fapt „nu știu ce (cred că) știu”, ea indicând implicit că oamenii afectați ar putea ști ceva. Dacă ar fi să ghicesc răspunsul cred că este simplu: știu că își pot impune...
Vă amintiți această scenă din filmul Analyze This / Cu nașu’ la psihiatru? Câteva elemente din ea par că rezumă realitatea acestor zile: Contextul în care se desfășoară. Discursul fără noimă al lui Ben Sobel (Billy Crystal), menit doar să salveze situația. Gestul ritualic al aceluiași Ben Sobel (tolerat/înțeles de Jelly), făcut pentru a genera iluzia...
„Pentru că poate!” – cred că este răspunsul cel mai simplu. „Poate” în această ecuație dă măsura puterii. Cu alte cuvinte, în joc este încercarea lui Caligula de a-și evalua puterea pe seama suportabilității unei populații, mirat și el tot mai mult de câte-i sunt permise. După cum bănuiesc că știți deja, Caligula nu-și numește de unul...
O constatare inteligentă a lui Yuval Noah Harari[1] asupra organizării timpului îmi atrage atenția asupra unei realități căreia nu i-am găsit până acum formularea adecvată: societatea industrială a modificat în mod radical ritmurile umanități, generând trecerea de la bioritmuri la o standardizare a temporalității. Organizarea naturală a timpului (adică orientarea în timp după „cele două naturi”,...
Mi-am regăsit cele câteva însemnări prilejuite de-o scurtă vizită în Dublin. Câteva întâlniri semnificative au transformat-o într-o experiență interesantă: Un român care lucrează în Irlanda mi-a confirmat ceea ce știu, și încerc să susțin, de câțiva ani: bucuria de a munci și a trăi în normalitate tinde să devină principala cauză a migrației. De remarcat, de...
„Să fure dar să facă ceva și pentru noi!” ? În măsura în care corupția vizează un sistem de favoruri ce conectează între ei, în forme specifice de sprijin reciproc, membri ai familiei sau ai unei comunități, în discuțiile despre corupție sunt și rețelele sociale specifice societăților tradiționalele. Ceea ce înseamnă că în aceste cazuri lupta...
Anul trecut (2017) am publicat al treilea volum din ciclul Jurnal de idei, cu titlul Avatarurile unei existențe. În bună măsură acest spațiu a constituit „Gazeta” în care cea mai mare parte a ideilor și-au căpătat chipul public, cu speranța distilării și remodelării lor în urma observațiilor primite. Cartea are un minus: nu a beneficiat de...
Sunt uimit de numărul mare al susținătorilor monarhiei apăruți după moartea regelui Mihai! Și sunt uimit de propria-mi uimire, în condițiile în care recrudescența unei forme de fundamentalism religios, pe care o observ de mai bine de două decenii, este suficientă de una singură pentru a-mi demonstra că deciziile majorității sunt departe de a fi raționale....
Cartea a apărut la Institutul European (2017) Voi recurge la redarea Introducerii pentru o scurtă prezentare a ei. Introducere În cadrul căutărilor ce constituie subiectul acestei cărți forțez limitele scrierii corecte în limba română utilizând forma Acasă în loc de acasă. Încerc astfel să subliniez caracterul de instituție fundamentală a existenței (de existențial) pe care-l...
Câteva argumente împotriva (pseudo)ideologiei propusă de Aleksandr Dughin, respectiv împotriva democrației iliberale pe model rusesc Calea democrației iliberale, aleasă în mod vădit de majoritatea parlamentară din România, ridică o întrebare legitimă privitoare la direcția în care și-au propus să ducă această țară (și justifică criticile evidente pe tema absenței unui mandat pentru o astfel de modificare)....
