Trăim o modificare a valorilor sociale?

Prezint în continuare câteva anomalii etice[1], lăsând la îndemâna cititorilor cântărirea relevanței lor:

  1. Loteria imunizării colective. Aceasta este o imunizare forțată (lipsind alegerea persoanelor) locul vaccinului fiind luat de virusul neatenuat. Este o strategie în care guvernanții asumă riscul pe seama altora. Dacă nu ar exista pericolul supra-aglomerării spitalelor (și deficitul de imagine politică pe care acesta îl generează) ar fi deja aplicată de toate statele. Cei cca. 3% din populația infectată ce vor/vom muri pare deja un risc acceptat. Este suficient să observăm că preocuparea majorității statelor este centrată pe „aplatizarea curbei”, nu pe reducerea ponderii deceselor.[2] Ceea ce arată că imunizarea forțată rămâne una dintre mize, chiar și atunci când nu este recunoscută oficial.
  1. Segregarea pe baza imunității la COVID 19. Germania se gândește la o nouă abordare: identificarea celor care au dobândit imunitate, certificarea și utilizarea lor în activitățile economice[3]. Această strategie utilizează diferența dintre persoanele imunizate și cele aflate încă la risc, fiind bazată pe detectarea anticorpilor.[4] În condițiile în care sărăcirea adusă de izolarea specifică luptei împotriva pandemiei își va spune cuvântul, este ușor să anticipăm că mulți cetățeni vor ajunge să se infecteze intenționat în speranța de a trece de partea celor care pot munci. Pentru unii dintre ei va fi o alegere greșită. 
  1. Atitudinea față de salariații din sănătate. Această categorie de cetățeni suportă presiunea socială a asumării unui risc mai mare, principalele forme de transpunere a acestei presiuni constituind indicii ale unor probleme etice:

a) Standardele echipamentelor individuale de protecție. România utilizează în bună măsură standardele elaborate de Organizația Mondială a Sănătății (deci, problema este globală). Însă, aceste standarde sunt construite pe presupoziția: toți pacienții infectați sau suspecți sunt cunoscuți. În condițiile în care estimarea persoanelor infectate dar nedescoperite tinde să fie cu cca. un ordin de mărime superioară celor depistate eroarea este evidentă, suspiciunea unei intenții fiind întemeiată. Problema poate fi explicată simplu: aceste standarde stabilesc trei categorii de pacienți, respectiv depistați ca fiind infectați, cu suspiciune de a fi infectați (prin simptomatologie sau/și istoric epidemiologic) și restul pacienților. Doar că primele două categorii acoperă doar cca. 20% dintre cetățeni, existând riscul considerabil ca o bună parte din categoria restul pacienților să se afle în zona celor 80% care sunt infectați fără ca noi să știm (deseori chiar fără ca ei să știe). Pentru restul pacienților nu este prevăzut nici un echipament de protecție[5]. Problema poate fi lesne sintetizată de întrebarea (sugerată de o colegă): Ați văzut vreun cetățean chinez din zona de carantină fără mască?

b) Salariații infectați (asimptomatici sau cu simptome ușoare) sunt obligați să se prezinte la muncă.[6] Deși art. 4 alin. 1 din Constituție garantează dreptul la sănătate (el incluzând dreptul de a nu munci în situația de boală), acest drept este suspendat în cazul acestor salariați printr-o asemenea măsură. Este ușor de înțeles că șansele unei lupte reușite împotriva virusului sunt mai mari în cazul unei persoane așezată în postura de luptă (odihnă, spitalizare etc.) decât în cazul unei persoane obligată să muncească. Teoretic această abordare încă n-a fost implementată. Practic ea se petrece deja din cauza refuzului testării. Problema o constituie lipsa de reacție a societății în fața acestei propuneri, pasivitatea[7] arătând că dorința de a regăsi zona de confort tradițională ne anulează spiritul etic.

Prin pasivitate desemnez atitudinea publică generală. Exemplele situate la extreme ar putea indica ceea ce se petrece în zona nerostitului multora dintre cetățeni. Audiența de care s-a bucurat postarea lui Cristian Negrea[8] împotriva medicilor[9] ar putea fi un revelator a unor convingeri ce pot fi rezumate, într-o formă simplă: Ei trebuie să se sacrifice pentru ca nouă să ne fie bine! Aceasta este alternativa la varianta bazată pe aprecierea eroismului (care include, în parte, și un subînțeles de forma: Noi vă apreciem pentru ca voi să vă sacrificați!).

c) Protecția vârstnicilor nu este aplicată și salariaților din sănătate. Deși societatea a gândit măsuri de protecție suplimentară pentru persoanele în vârstă (exemplu: persoanele în vârstă au restricții de circulație mai mari), abordarea nu s-a extins și asupra persoanelor în vârstă din sănătate[10]. Se pare că interesul public presupune indiferența față de soarta salariaților vârstnici din sănătate.

  1. Medicii din Italia deja au anunțat că sunt forțați al alegeri etice dificile: sunt nevoiți să aleagă între cei cărora le acordă șanse și cei care nu pot beneficia de sprijin medical, din cauza resurselor limitate. Ceea ce diferă în acest caz este onestitatea: această alegere se petrece în toate sistemele medicale afectate de pandemia COVID 19. Problema o constituie absența dezbaterii publice privind criteriile etice ce ar trebui să stea la baza acestor alegeri.
  1. Deja există alte încercări de a forța unele interdicții de natură bioetică, cum ar fi cea privind utilizarea țesutului fetal uman pentru experimente.[11]

Problema este mai complicată decât parte, în discuție fiind și eficiența generală a strategiei de luptă împotriva COVID 19 bazată pe distanțare socială și încetinirea activităților economice. Una dintre temeri vizează posibilele efecte de tipul „legii consecințelor neintenționate” pe care această strategie le poate avea. Dacă efectele economice pot fi ușor de înțeles, ele incluzând și evaluarea costurilor sărăcirii populației, nu același lucru se întâmplă cu consecințele mai puțin vizibile. Spre exemplu, unii autori discută despre riscul creșterii mortalității[12] cu 29%[13] generat de izolarea socială.

Există riscul ca formula „lumea nu va mai fi la fel” să includă diferențieri neașteptate generate de reacția la COVID 19.[14] Cele mai mari presiuni vin din zona de confort individual și dinspre  economie. Presiunea economică este deja vizibilă în moderația cu care se investește în sănătate, aflată în acest moment în plină concurență cu încercările de salvare a profitului.[15] Problemele etice nu sunt singura schimbare ce pare să survină: strategia practicată la nivelul statelor este de tipul „fiecare pentru el”, retrezind sentimente naționaliste.

Problema nu este că nu vom mai fi la fel, ci că unii dintre noi nu vom mai fi (din cauză că ne dorim ca totul să fie la fel ca înainte).

[1] Considerate astfel dintr-o perspectivă subiectivă.

[2] În acest model numărul deceselor din cauza COVID 19 este situat în aceleași marje, diferența esențială fiind de distribuție a lor în timp. (Evident, se adaugă încercarea de a evita o creștere artificială a numărului prin supra-aglomerarea spitalelor, adică prin scăderea nivelului intervențiilor salvatoare).

[3] Cred că această strategie este pe masa tuturor decidenților.

[4] Este „cel de-al doilea rezultat” al experimentului numit „testarea tuturor bucureștenilor” (bazată pe testarea inițială a unui eșantion). Deocamdată problema pare să o constituie costurile aferente unei asemenea abordări, testele rapide spunând ceva despre contactul persoanei cu COVID 19 dar fiind insuficiente în a spune dacă acea persoană mai are sau nu virusul (adică, dacă a depășit riscul de boală și dacă mai este sau un purtător/transmițător al virusului).

[5] Așa se poate înțelege mai ușor ce s-a întâmplat la Spitalul Județean Suceava.

[6] Precizez că problema o reprezintă obligarea acestor salariați să se prezinte la muncă, nu alegerea de-a face asta, pe care o practică mulți dintre ei.

[7] Evident, aici există riscul unei generalizări pripite.

[8] Dacă-l alăturăm lui Andrei Caramitru putem observa că USR-ul tinde către extrema dreaptă.

[9] https://www.facebook.com/tomas.ford.311/posts/222231815557308

[10] Cititorii care ar putea fi interesați de subiect pot găsi aici o prezentare a acestei probleme: https://www.academia.edu/42288338/Criterii_ra%C8%9Bionale_%C8%99i_principii_etice_de_organizare_a_resurselor_umane_din_sanatate_in_pandemia_COVID._Gril%C4%83_de_analiz%C4%83_%C8%99i_organizare_a_activit%C4%83%C8%9Bii_%C3%AEn_cadrul_interven%C8%9Biilor_specific

[11] Meredith Wadman, Fetal tissue ban blocks study of potential coronavirus therapies, https://www.sciencemag.org/news/2020/03/fetal-tissue-ban-blocks-study-potential-coronavirus-therapies?utm_campaign=news_weekly_2020-03-20&et_rid=300385691&et_cid=3253267

[12] Greg Miller, Social distancing prevents infections, but it can have unintended consequences, https://www.sciencemag.org/news/2020/03/we-are-social-species-how-will-social-distancing-affect-us?utm_campaign=news_weekly_2020-03-20&et_rid=300385691&et_cid=3253267 .

[13] Autorul citează o meta-analiză publicată în 2010: Holt-Lunstad J, Smith TB, Layton JB. Social relationships and mortality risk: a meta-analytic review. PLoS Med. 2010;7(7):e1000316. Published 2010 Jul 27. doi:10.1371/journal.pmed.1000316

[14] Acestea se instituie în mai multe planuri simultan: biologic (diferențele de rezistență/capacitate de imunizare), demografic, stare de sănătate, genetic, geografic, cetățenie.

[15] Discuțiile pe tema salvării afacerilor le depășesc în amploare pe cele privitoare la eventuale investiții în sănătate menite să modeleze rapid sistemul astfel încât nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site