Teoria auto-împlinirii unei profeții (Self-fulfilling prophecy)

În baza Teoremei lui Thomas, Robert K. Merton a lansat teoria auto-împlinirii unei profeții (Self-fulfilling prophecy):

O falsă definiție a unei situații ce invocă un nou comportament care va face ca această definiție falsă să devină adevărată.

Este vorba de o predicție care, datorită potrivirii pe context, vehiculării eficiente etc., ajunge să schimbe comportamentul celor pe care-i vizează, modificând astfel situații sociale.

Teoria servește, spre exemplu, la explicarea posibilității împlinirii unor profeții privind anul 2012

(A nu se înțelege că sunt preocupat de teoriile legate de sfârșitul lumii)

Această teorie stabilește faptul că orice profeție acceptată de ca realitate socială va ajunge să fie împlinită tocmai datorită aceste acceptări.

Karl Popper a numit teoria profeției auto-împlinite Efectul Oedip:

Una din ideile pe care am discutat-o în cartea Mizeria Istoricismului a constituit-o influența unei predicții asupra evenimentul care este subiectul acesteia. Am numit acest fenomen „Efectul Oedip” deoarece oracolul a jucat cel mai important rol în secvența care a condus la împlinirea profeției sale. O vreme am crezut că existența Efectului Oedip face diferența dintre științele sociale și cele naturale. Dar în biologie,chiar și în biologia moleculară, așteptările adesea joacă un rol în a face să apară ceea ce era așteptat

Teoria este utilizată și în educație, indicând faptul că dacă profesorul etichetează un elev ca fiind slab atunci acel elev va ajunge să se comporte ca atare. Gestul profesorului nu este unul de constatare, ci mai curând o formă de „profeție” ce induce un anumit comportament elevului.

O astfel de situație a fost numită Efectul Pygmalion.

O altă utilizare o constituie la ora actuală sondajele de opinie predictive, care mizează să genereze efectul „bandvagon”.