Compartimentalizarea conștiinței care ca efect ivirea disonanței cognitive.
Disonanța cognitivă se ivește când oamenii sunt confruntați cu o informație care este în contradicție cu credințele lor. Dacă disonanța nu este redusă prin schimbarea credințelor acelei persoane, disonanța va avea drept rezultat perceperea greșită sau respingerea informației, căutând suportul altor persoane care împărtășesc aceleași credințe și încercând să convingă pe alții pentru a restaura consonanța cognitivă.
O ilustrare a disonanței cognitive poate fi realizată prin apelul la o figură clasică: fabula lui Esop Vulpea și strugurii.
Philip Zimbardo ne oferă o relevantă descriere a acestui mecanism psihologic:
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=korGK0yGIDo[/youtube]
Teoria a fost dezvoltată de Leon Festinger
Disonanţa cognitivă este acea stare internă de disconfort ce apare atunci când indivizii observă inconsecvenţă între două sau mai multe atitudini sau între atitudini şi comportament. Disonanţa cognitivă are tendinţa de a se reduce. Conform studiilor lui Festinger, persoana care are în universul său cognitiv două elemente care sunt în disonanţă cognitivă, nu va putea păstra această disonanţă, ci va încerca să o reducă, modificând unul dintre aceste elemente pentru a-l face să se potrivească cu celelalte.
În această situație dinamica cognitivă este în strânsă legătură cu mărimea disonanţei. Cu cât distanţa dintre elementele disonanţei este mai mare, cu atât eforul pe care îl va depune individul pentru reducerea disonanţei va fi mai puternic, mai intens. Disonanţa apare şi în cazul în care subiectul este pus să aleagă între două elemente, ambele la fel de atrăgătoare. În această situaţie, persoana, pentru a-şi justifica alegerea, atribuie mai multe caracteristici pozitive elementului ales. Disonanţa cognitivă apare şi în cadrul interacţiunilor intra grupale. Aici cercetările au arătat că un individ îşi modifică percepţiile despre un grup în măsura în care este acceptat de acest grup. Există o relaţie şi între disonanţa cognitivă şi stima de sine. Cercetări recente au arătat că persoanele cu o imagine de sine pozitivă, precum şi cele cu o stimă de sine foarte înaltă suferă mai mult din cauza disonanţei cognitive.
(Sursa: http://psihologiesociala.uv.ro/psihologie-sociala/disonanta-cognitiva.php)
[…] Cercetările sociale au dezvoltat ulterior explicații privind modificările ce întrețin posibilitatea unui astfe de efect. Una din modificările ce contribuie la apariția unui astfel de fenomen o constituie Compartimentalizarea conștiinței (morale sau profesionale, în acest caz. Albert Bandura elaborează Teoria dezangajării morale, coerentă și ea cu Efectul Lucifer. Disonanța cognitivă oferă un alt tip de explicație în acest domeniu. […]