Pornind de la teoria lui Philip Zimbardo privind existența forțelor situaționale, generate de o structurare particulară a sistemului social, acestea acționând în mod determinativ asupra comportamentului individului, îmi propun să analizez impactul forțelor situaționale asupra sistemului sanitar românesc, formele de manifestare și posibilele soluții de remediere și prevenire a unor astfel de situații. În alți termeni, să identific acele situații de comportament nepotrivit din partea salariaților, manifestate prin încălcare normelor deontologice și malpraxis, situații ce sunt generate de modul în care este structurat sistemul sanitar pe diversele sale paliere. Adoptând această metodă de investigare, este posibil să arăt că foarte multe dintre cazurile în care este acuzat personalul se ivesc pe fondul incapacității salariatului de a lua o decizie individuală, el fiind presat să adopte acele soluții care sunt dictate de situația în care se găsește, în discuție fiind o suspendare a libertății de decizie. Voi proceda atât la analiza unora din cazurile în care acționează forțele situaționale cât și la identificarea unor slăbiciuni ale sistemului care ar putea conduce la ivirea unor comportamente generate de această presiune.
Analiza pe care o desfășor se bazează pe prezumția că multe din cazurile de comportament problematic întâlnite în cazul specialiștilor din sistemul sanitar au la bază erori de organizare ale sistemului, putând fi evitate printr-o regândire a acestuia. Teoria prevalenței erorilor sistemice în fața celor individuale nu este nouă, ea fiind intens studiată în mediile occidentale. Una din soluțiile identificate o constituie protocoalele și ghidurile de practică, acestea având atuul generării unor moduri de abordare relativ unitare atunci când se ivesc situații identice. Altfel spus, este vorba de instaurarea unei forme de inteligență colectivă, dublată de mai multe etaje de control (controlul colegial fiind unul foarte important), care să acopere inevitabilele lacune individuale. Pe această cale se instaurează o formă de protecție atât pentru personal cât și pentru pacienți. Evident, sistemul suportă și critici, cea mai importantă fiind limitarea deciziei individuale.
Scurtă expunere a teoriei
Experimentul lui Miligram a constituit sursa de inspirație pentru orientarea cercetărilor în această direcție. Stanley Milgram a testat experimental la Universitatea din Yale (1963 prima descriere a experimentelor) capacitatea unor cetățeni de-a acționa împotriva propriei conștiințe morale în condițiile unei presiuni din partea unei persoane cu autoritatea[1], constanta urmărită numind-o „acord de supunere în faţa unei autorităţi”.
(Având în vedere că unele teme le-am prezentat deja, fie și doar parțial, voi face în continuare trimitere la ele, urmând a reveni la corpusul textului după trimiterea la aceste scurte definiri.)
Philip Zimbardo continuă cercetările în acest domeniu, dând numele fenomenului de Efectul Lucifer.
Efectul Lucifer se bazează pe teoria prevalenței forțelor situaționale față de cele dispoziționale.
Analiza aplicabilității conceptelor în sistemul sanitar
Pentru verificarea aplicabilității teoriei forțelor situaționale în sistemul sanitar, adică pentru a justifica îndreptățirea perspectivei prezente în această analiză, consider relevant un experiment social tip Milgram, ce a avut ca subiect și relația dintre medici și asistente pentru a testa gradul de obediență al asistentelor față de autoritatea medicilor.[2] Experimentul a arătat faptul că 21 din 22 de asistente medicale erau gata să aplice un tratament evident greșit sub presiunea telefonică a unui medic pe care nu-l cunoșteau. Acest experiment, dublat de experiența personală, a condus la necesitatea unei analize atente a efectelor acestor teorii în sistemul sanitar, care face obiectul prezentului articol.
Așa cum am precizat deja, forțele situaționale sunt forțele care acționează asupra individului într-un anume context, cu o presiune suficient de mare pentru a-i anula capacitatea de decizie, determinându-i efectiv comportamentul. Încercarea de-a analiza eventuala prezență a unor astfel de forțe în sistemul sanitar românesc trebuie să pornească de la faptul că forțele situaționale trebuie identificate. Motiv pentru care avem nevoie de un punct de pornire în această cercetare; acesta cred că-l pot constitui „cazurile anormale” din sistem, teoretic ele putând fi în egală măsură rezultatul forțelor dispoziționale sau efectul forțelor situaționale. În acest sens voi analiza câteva din anomaliile sistemului sanitar încercând să discernem gradul în care ele pot da seama de apariția unor forțe situaționale.
[1] Un exemplu de test: o persoană aflată într-o încăpere este conectată la o sursă de curent electric fiind totodată obligată să ofere răspunsuri corecte la un set de întrebări. În altă cameră se află subiectul experimentului, care pune întrebările și la fiecare răspuns greșit este nevoit să dea o doză de curent celui care răspunde, doza crescând proporțional cu numărul răspunsurilor greșite. În aceeași cameră cu subiectul experimentului se află o persoană cu autoritate care veghează la respectarea regulilor, presând verbal și moral subiectul experimentului.
[2] C.K.Hofling și colab., An Experimental Study in Nurse-physucuan Relationship, Journal of Nervous and Mintal Disease, 143, 1966, pp. 171-180; apud Philip Zimbardo, Efectul Lucifer, Editura Nemira, București, 2008, p. 418 și 766.
[…] încercat anterior să analizez problema prin intermediul a două concepte: Efectul Lucifer și culpa sistemului. Evident, ele nu reușesc să acopere întreaga arie a problemei. Suplimentar, […]