Câteva comentarii la articolele anterioare și un număr semnificativ de texte existente în spațiul virtual tind să promoveze ideea „fiecare are dreptul să gândească”, prin ea încercând să sugereze o formă de egalitate a gândirii. Este posibil ca o astfel de poziție să reflecte vreun ideal al corectitudinii politice în domeniul gândirii. Personal prefer să cred că este mai curând expresia nevoii de-a înțelege ce este gândirea, de a-i descoperi limitele, asemănările și diferențele ce intervin în planul gândirii în cazul persoanelor.
Formula „fiecare are dreptul să gândească”, din momentul în care am zărit-o în sensul acesta egalitar, a devenit un subiect de meditație privind gândirea, textele pe tema ei fiind în primul rând încercări de înțelegere. Am pornit cu elan crezând că voi afla ce doresc să spun scriind un scurt articol pe această temă. După o vreme am constatat că nu este suficient, încercarea de clarificare necesitând un spațiu mai amplu. Din acest motiv voi încerca să public o scurtă serie de idee pe tema gândirii, fără a ști în la momentul inițial toate perspectivele pe care le voi atinge. Pot oferi însă câteva orientări inițiale.
Fiecare are dreptul să gândească, însă:
– Nu toți o facem la fel de fiecare dată.
– Nu toți o putem face la fel.
– Orice gândire poate avea consecințe.
– Unele consecințe ale gândirii proprii pot fi suportate de alții.
– Nu o putem gândi fără să ținem cont de consecințe atunci când este vorba despre alții.
– În majoritatea cazurilor consecințele depinde de gândire.
– Uneori consecințele deciziilor depind de hazard.
– În multe cazuri între intenția gânditorului și consecințele gândirii se pot ivi diferențe semnificative.
Aceste texte reprezintă o încercare de popularizare a unei perspective generale (personale) asupra gândirii și cunoașterii. În consecință, ele conțin multe aproximări, simplificări, omisiuni, ce pot fi lesne observate de un specialist. Orice observație critică este binevenită, această abordare fiind coerentă cu sensul gândirii critice. Este de preferat ca observațiile critice la aceste texte să fie orientate în direcția unor alternative care se mențin la un nivel rezonabil de simplitate pentru nivelul discuției.
