Banul este unul din chipurile puterii; banul și puterea dau seama de două fețe interșanjabile ale unui domeniu al realității. Marea reușită a economiei de piață ține de capacitatea înmagazinării puterii sub forma capitalului, pe care o aduce cu...
În dimineața asta am observat copii de clase primare trăgând ghiozdanele către școală. Îi văd în fiecare dimineață; însă astăzi i-am privit dintr-o dată altfel. Nu este decât ora 7. Copilul meu învață după amiaza, fiind înnebunit și el de acest...
Căutarea lui „Acasă” admite și răbufniri antinaționaliste, ieșiri împotriva anormalității, vituperări, chiar, împotriva românismului exagerat. Astfel de atitudini pot leza orgolii, mai ales când intervin într-o perioadă de dispută între două...
Normalitatea pare antonimul poporului român. Când normalitatea apare în sânul acestuia ia mai curând forma criticii diverselor sale stranietăți și al protestelor naționalismului spumos față de aceste critici. România normală nu există; a fost...
N-am crezut până acum că faptul de-a fi român poate să fie descurajant. Încerc să mă lămuresc ce anume în modul de-a fi al acestei nații aduce cu sine acest sentiment. Ca națiune părem însă a fi lipsiți de speranță. Este suficient să privim trecutul...
Cel mai bun text l-am găsit la Alexandru Dragomir, în special în fragmentul Substituirea naturii sau dubla realitate.[1] Țăranul plecat la oraș este simbolul prinderii între două lumi (de aceea, căzut într-un no menʼs land), între rămășițele lumii...
Cum arată primul gând? Este el o spaimă ori o bucurie? Cu ce sentimente a fost deschisă „ușa gândirii” de primul om? Un răspuns parțial la această întrebare ni-l oferă amintirea primelor noastre gânduri, în măsura în care ea este posibilă. Primele...
Vinerea trecută m-am întâlnit la Viena cu un coleg de la Bruxelles. Printre altele, mi-a povestit, discret supărat, că a trebuit să pregătească aproape un biblioraft de documente pentru un proiect de câteva sute de mii de euro. M-am uitat uimit la...
Într-o lume ce are puterea drept sens final, libertatea este posibilă doar ca eliberare, fiind obligată de fiecare dată să se raporteze într-o modalitatea sau alta la putere. Orice eliberare devine la rându-i temei pentru o altă cratologie, adică...
A simți înseamnă a gândi, fără a semnifica întru totul asta. Acesta este un fals paradox, născut din folosirea concomitentă și ambiguă a celor două sensuri fundamentale pentru a simți: a) A simți ca desemnare a funcției noastre senzoriale...
