Caută
Avatarurile unei existențe
Despre comunism și ambivalență; riscul binelui de-a deveni rău

Despre comunism și ambivalență; riscul binelui de-a deveni rău

„Boxa acuzaților” pe care cei 20 de ani de discurs anticomunist au generat-o este plină de oameni cu un statut ambiguu, fiind vinovați și victime în mod simultan. Cea mai mare parte a acuzaților au căzut pradă sistemului, cedând la presiunile acestuia și ajungând să devină participanți la perpetuarea lui. Este complicat să judecăm oamenii care au căzut pradă dihotomiei bine rău specifică acelui regim (în condițiile în care pe acele vremuri cei buni erau considerați doar cei care acceptau sub o formă sau alta regimul) și să-i adulăm pe toți cei care s-au opus, chiar dacă motivele opoziției unora i-ar arunca și în aceste timpuri în brațele legii. Dorința de a separa apele în mod forțat riscă să facă victime din oameni nevinovați (sau din unii relativ nevinovați) și eroi din unii oameni a căror opoziție a fost determinată din pur imbold antisociale (nu că aceștia ar constitui majoritatea). Ca să complic discursul, să ne întrebăm în felul următor: Ce procent din victimele comunismului ar fi și „victimele” sistemului actual? Și ce procent din politrucii actualelor guvernări ar fi fost (sau au fost) și politruci ai vechiului regim? Șirul interogațiilor poate continua în această direcție. Scopul întrebările nu-l constituie însă încercarea de relativizare, ci străduința de-a găsi criterii de judecată care să evite victimele și continuarea vendetei sociale.

 Sfârșitul statului social va avea ca efect o sporire a simpatiei populației față de regimul comunist, întărindu-i aura de legendă și aruncând uitarea asupra monstruozităților sale. Uniformizarea forțată pusă în scenă de comuniștii români (o formulă discutabilă) este acum înlocuită de segregarea forțată produsă de curentul neo-liberal. Sigur că efectele nu sunt comparabile: comunismul a constituit un mai mare rău. Dar la fel de sigur nu avem ochiul suficient de exersat pentru a vedea efectele actualei rupturi sociale.

Cum banul înseamnă mai mult decât partidul în politica actuală, m-ar fi bucurat mai mult o lustrație economică. Adică eliminarea de pe piață a tuturor celor acuzați de fraude economice derulate în complicitate cu politicul, politicieni și oameni de afaceri.

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

Viorel Rotilă

În căutarea identității