Istoricii operează cu o clasificare slabă a culturii atunci când folosesc, în mod opozitiv sau cel puțin complementar (adică diferit, evitând identitatea), formulele cultură spirituală și cultură materială. Orice creație materială este generată în elanul creator al spiritului.
Observ o coincidență tristă: maneaua se bucură de un succes mai mare în lumea ortodoxă decât în cea catolică. Nu știu dacă există o legătură cauzală între ortodoxie și manea; vreau să cred că sincronia nu este decât accidentală. Motivul îl constituie mai curând coexistența lor într-o lume în care împrumuturile orientale marchează încă mentalitățile, maneaua găsindu-și spațiul de difuziune tocmai prin intermediul meme-lor orientale ce ne străbat modul de-a fi. Nu pot însă să nu observ că amândouă profită de un anume gen de relativism, la supraviețuirea căruia par a contribui.
