Frumusețea este o dimensiune aparte a realității. Motiv pentru care un text frumos face parte din realitate, indiferent de gradul său de fidelitate. El este asemenea unei femei frumoase: are un loc înalt în ierarhia socială în mod autonom față de alte merite sau ratări.
După o vârstă pentru femeie bărbatul este asemenea televizorului: îl întreabă ceva doar pentru a-l auzi vorbind, pentru a ști că are și ea unul, acesta asigurându-i accesul la un anumit status social. Cu o mare lejeritate spune„ Da!” la sfaturile lui și face ceea ce știe ea, mirându-se deseori ulterior că lucrurile n-au ieșit cum trebuie.
Ciclicitatea sub semnul căreia îi este așezată sexualitate, spaima/dorința de sarcină și preocuparea pentru a fi frumoasă constituie suficiente motive pentru ca femeia să fie mult mai atentă față de propriu-i corp, adică să aibă o mai bună priză față de sine (chiar dacă nu suficient teoretizată pentru a deveni conștientizată). Ceea ce conduce la instincte mai bune și la reacții pe măsură. Toate acestea sunt îndeajuns pentru a explica radicala diferență în domeniul speranței de viață.
Femeile constituie cel mai bun sprijin în caz de boală deoarece știu să mintă cu mai multă seninătate. Maladia este unul din momentele în care avem nevoie să fim mințiți, frumos și convingător, beneficiind de necesare injecții de optimism. Riscul de-a muri optimiști, pe care o astfel de atitudine îl aduce cu sine, este un efect secundar pe care trebui să-l asumăm.
(Foto preluată de pe: http://logicisvariable.blogspot.ro/2012/08/women-need-to-work-not-my-woman.html)
Eu am o teorie proprie, nu stiu cat de originala (nu e neaparat un comentariu, desi are legatura cu tema mamei si a femeii in general) care spune ca suntem 50/50 reprezentarea destul de fidela a parintilor nostri in tot ce facem, suntem sau gandim. Buni sau rai care dintre noi nu a avut un early crash cu parintele de sex opus cu care va simpatiza apoi toata viata si va empatiza cu celalat ? Parintii sunt ca astrele, au asupra noastra un ascendent de care nu suntem intotdeanuna constienti. Ar fi bine sa-l constientizam? Si ce ne-ar face sa facem asta ?!