De ceva vreme sunt preocupat de ceea ce se poate numi fenomenul Open Source, ca model al modului de-a fi în societate. E ceva fascinant aici: o modalitatea aparte a umanului care sprijină realitatea (subțire) a umanismului, un chip pe care-l ia o anumită parte a umanului pe zona tehnicii.
Esența acestei povești sociale o constituie punerea în comun a capacității și eforturilor unor specialiști pentru a crea diferite bunuri (în special din zona IT) și a le oferi în mod gratuit la publicului larg. O distribuție de bunuri ce se desfășoară în paralel cu societatea de consum, ocolind principiile de funcționare ale acesteia. Cu alte cuvinte, o formă a dezvoltării tehnologice ce se derulează cumva în afara economiei de piață. Pentru a evidenția mai intens fenomenul merită reținut faptul că unii „producători de bunuri” asigură în mod gratuit accesul cetățenilor la acestea.
Open Source-ul este unul din chipurile pe care-l ia solidaritatea în zona oamenilor inteligenți. El este opus spiritului american de valorificare a ideilor pe piață, de cuantificare a lor în bani. Este zona în care intelectualii au găsit un mod special de apropiere de interesul societății, diferit atât de încercarea de-a vinde cu orice chip produsele muncii lor cât și de pretențiile tradiționale de glorificare comunitară. Construcțiile intelectuale specifice Open Source-ului pornesc de la nevoile concrete ale semenilor, pentru a căror satisfacere se străduiesc să ofere alternative fără costuri. Orice contribuție gratuită la un proiect ce înglobează inteligență și suflet, util societății, poate fi încadrat în categoria acțiunilor de tip Open Source. Proiectele ce se ivesc având la bază inteligența unei comunități și servind interesele unui grup mai mare de oameni fac parte și ele din această categorie.
O abordare în termenii analizei politice clasice ar tinde să clasifice acest fenomen ca aparținând mișcărilor de tip comunist sau cel puțin socialist, mai ales că pare să-i fie aplicabil sloganul marxist „De la toți după puteri, la fiecare după nevoi!” În egală măsură, creștinismul se poate simți îndreptățit să revendice setul de convingeri care-i animă pe participanții la acest model de cooperare socială. Evident, creștinismului i se pot adăuga o serie întreagă de alte religii care includ diferite forme de solidaritate socială printre valorile lor.
Există însă și câteva caracteristici care tind să smulgă fenomenul Open Source din astfel de clasificări: indiferența membrilor acestui curent față de orice alt grup de apartenență, acceptarea necunoscuților, aspectul globalizant.
Dat fiind faptul că nucleul dur al mișcării îl reprezintă experții (cum spuneam, în special experții IT), mișcarea tinde să aibă contururi elitiste. Doar că în cele mai multe cazuri este vorba de specialiști care nu au forme de certificare instituțională (și nu sunt interesați de ele), singura validare necesară fiind dată de reușita contribuției.[1]
Impactul economic este greu de estimat. Puteți avea o priză intuitivă[2] asupra efectelor sociale la orice accesare a Internetului în căutarea unor informații. Exemplul tipic îl constituie Wikipedia, cea mai mare enciclopedie, dezvoltată on line. O analiză sumară a trăsăturilor acesteia poate oferi câteva indicații asupra caracteristicilor fenomenului Open Source.
Cea mai mare reușită a mișcării Open Source o constituie Linux-ul:[3] inițial un sistem de operare al PC-urilor, la ora actuală o familie de sisteme de operare. Succesul de care s-a bucurat acest concept a condus la ora actuală la existența a diferite variante ale lui, fiind considerat totodată unul din cele mai bune programe pentru servere. Putem înțelege amploarea și semnificația unui astfel de efort dacă ne raportăm la principala sa alternativă comercială, Windows-ul produs de Microsoft, și la costurile acesteia. Cu alte cuvinte, Linux-ul facilitează accesul gratuit la cea mai importantă dimensiune socială a IT-ului.
Conceptul are un puternic ecou social, generând totodată o dezvoltare impresionantă, numărul soft-urilor open surce fiind unul considerabil.[4]
Diferite formule asemănătoare funcționează deja în anumite comunități; un exemplu: într-ajutorarea cetățenilor aparținând diferitelor secte. Doar că în aceste cazuri raporturile sunt cvasi-contractuale, tinzând să pară forme particulare ale contractului social postulat de J.J. Rouseau.
În același timp, și unele chipuri pe care le ia fenomenul Open Source înglobează unele aspecte contractuale, exemplu cel mai la îndemână fiind rețelele peer-to-peer: pentru a beneficia de un produs social trebuie să contribui la constituirea și susținerea lui.
În contextul cotidian, atitudinea civică de-a ieși cu lopata în mână la deszăpezire ar ține tot de o atitudine tip Open Source, partea creativă constituind-o reamintirea solidarității și acțiunea comună pentru binele tuturor. Câteva mii de ore de voluntariat în folosul societății cred că ar trebui să fie condiție obligatorie pentru orice om care vrea să intre în politică. Cu alte cuvinte, înainte de-a ridica pretenții la gestionarea intereselor sociale este nevoie de demonstrarea dorinței unei contribuții la susținerea societății, adică de-a arăta un nivel înalt de aderență la principiul solidarității ca valoarea socială. Am divagat însă de la subiect.
Temându-se de chipul incontrolabil pe care-l capătă astfel de mișcări, instituțiile ce participă la susținerea puterii se grăbesc deseori să le înghesuie conceptual în zona anarhismului. Dovadă că trăsătura dominantă a realității oficiale o constituie dorința de control social, născută în bună măsură dintr-o spaimă față de evoluția societății.
Open Source-ul ca mișcarea socială arată că umanismul își găsește deseori căi proprii de dezvoltare, chiar și în contextul unei societății al cărei strat oficial tinde să sugereze că totul este de vânzare și că nevoile umane pot fi satisfăcute doar în circuitul consumului creat de economia de piață. Dincolo de ideologiile oficiale există forme de socializare ce dezvoltă nebănuite trasee ale umanului.
[1] Zona instituțională a societății a înghesuit acest tip de dezvoltare personală în zona competențelor dobândite informal, maxima îngăduință luând chipul unui culoar (ce tinde să aibă forma unui labirint) pentru recunoașterea lor oficială.
[2] Așadar, cu un risc considerabil de a fi eronată, însă având meritul de a face mult mai palpabil fenomenul.
[3] Inițiat de Linus Torvalds, din Finlanda.
[4] Informații relevante privind nivelul de dezvoltare pot fi găsite aici: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_free_and_open-source_software_packages
