Putem vorbi de o manipulare instinctivă pe care tindem s-o practicăm fiecare dintre noi, în limita resurselor intelectuale și emoționale pe care le avem și pornind de la scopul propus. Pentru a o descoperi trebuie să pornim de la țelurile noastre, analizând în sens invers drumul parcurs, deconstruind inclusiv demersurile ce par a nu avea legătură directă cu aceste obiective. S-ar putea să descoperim aranjări involuntare ale lucrurilor, orientări ale interpretării pe care-o dăm diferitelor situații, toate în sprijinul atingerii propriilor scopuri. Spre exemplu, alăturarea a două idei, aparent fără legătură una cu alta, în cadrul uneia din scurtele alocuțiuni pe care le ținem ca parte a discursurilor ce le punem în scenă, poate să dea seama de o intenție ascunsă ce ne bântuie, determinându-ne să facem o astfel de asociere.
Din realitatea unui popor fac parte și toate latențele acestuia, inclusiv posibilii săi răi care riscă să fie treziți de discursuri activatoare. Motiv pentru care avem continuu nevoie de o critică exercitată asupra personajelor publice pentru a decela falșii idoli.
