Caută
Avatarurile unei existențe
Despre occidentalii României (descriind idealul încrederii în alți români)

Despre occidentalii României (descriind idealul încrederii în alți români)

Am retrăit de curând șocul diferenței de civilizație între diferitele zone (regionale și umane) ale țării mele într-un domeniu ce ține de relațiile contractuale: înțelegerea sau gestul de-a bate palma.  Este vorba de angajamente și respectarea lor. (De dragul temei voi generaliza. Pentru unele cazuri este o generalizare pripită. Însă doar pentru unele cazuri; în ambele sensuri.) Subiecții: un ardelean și câțiva olteni. Tema: înțelegerea privind aderarea la un model organizațional și al relațiilor umane. Rezultatul: ardeleanului i-a fost suficient angajamentul verbal luat după câteva discuții scurte, în timp ce oltenii, după nenumărate ore de discuții și repetare, entuziastă și cu lux de amănunte, a modului în care vor duce mai departe înțelegerea, au sfârșit prin a face exact pe dos, fără explicații.

A nu se înțelege că vorbesc de rău oltenii. În scurta mea poveste ei sunt accidental modelul pentru ceea ce este ne-occidental în mentalitatea noastră, aceasta fiind caracteristică, în doze diferite, tuturor românilor (asta înseamnă că și mie), în timp ce recurg la ardeleni ca un model posibil (aproape ideal, în ceea ce ne privește) de normalitate. Altfel spus, încercând să găsesc tipul de român cel mai aproape de mentalitatea occidentală m-am oprit asupra ardeleanului, făcând din el, în mod intenționat, un model. În mod cert nu toți locuitorii Ardealului sunt ardeleni în acest sens, tot astfel cum nu toți regățenii (sau nu toți oltenii, pentru exemplul ales) sunt departe de acest ideal. La limită, toți suntem ardeleni sau regățeni; doar că în doze diferite. (Nici măcar toți occidentalii nu sunt „ardeleni”; însă esența poveștii stă în cuprinderea lui unii din formula: unii sunt) Astfel că în final tema (și teama) o constituie capacitatea noastră, a românilor, de-a respecta înțelegerile, adică modul în care alegem să contribuim (sau nu) la întărirea încrederii unii în alții, condiție de bază a reașezării sociale la care, pare-se, aspirăm. Discursul politic (și politicianist) despre reforma statului trebui să-și ia ca punct de plecare nu modificarea instituțiilor, ci schimbarea mentalităților, încrederea reciprocă, adică respectarea înțelegerilor, constituind un bun punct de pornire.

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

Viorel Rotilă

În căutarea identității