Deoarece evoluţionismul ia în considerare rolul factorilor aleatori, interveniţi sub forma unor evenimente majore, trebuie să medităm mai mult asupra norocului în apariției umanului; de aici și până la a da o semnificație acceptabilă șansei (care poate lua chipul unei Divinități) nu este departe.
Bucuria redescoperiri plăcerii de a bea apă atunci când ești însetat aduce cu ea o reactualizare a unei bune părți din stările afective al strămoșilor. Altfel spus, este o întoarcere la bucuriile primare ce survin pe fondul supraviețuirii în condiții vitrege, acum uitate; adică o întoarcere la straturile primare ale naturii noastre.
Psihiatria se străduiește să ne demonstreze de decenii bune că modificarea mediului biologic poate constitui o formă de control al gândirii, toată medicația utilizată în această domeniu interferând, în grade variabile, cu diferite stări mentale. Cu toate astea, o bună parte a filosofiei nu a reușit să facă pasul necesar pentru a îngloba biologicul în ecuația despre om, încercând continuu diferite forme de distilare, stilizare și sterilizare a acestuia. Lipsește încă un curent filosofic care să pornească de la ceea ce vlăstarele filosofiei, științele, reușesc să spună (sau să ascundă) despre om și contextul în care el există.
