Dacă dorința de reguli derivă din incapacitatea noastră de a opera cu factori aleatori, așa cum susțin probabiliștii, atunci toate sistemele axiologice (înțelegând prin asta orice model ce implică o structurare pe coordonate valorice) sunt construcții obiective (adică ce au obiect), necesitatea lor derivând însă din modul uman de-a fi. În acest caz limitele lumii noastre sunt limitele umanului.
A lumi înseamnă a aduce la prezență aspectele ființei circumscrise de posibilitățile umanității. Kant are dreptate: cunoaștem doar fenomenele. Poate că marele lui merit îl constituie tocmai disoluția pretenției la obiectivitate.
Doza crescută de imprevizibilitate a societății actuale, raportat la instinctele noastre, aduce cu ea și un nivel de stres mult mai mare. Să luăm în considerare și acest aspect atunci când gândim problemele existenței contemporane!
