Când încerci să gândești viața „de la distanță”, din perspective metafizice, aceasta își pierde din gravitatea pe care pericolul pierderii ei, durerile, dorința de sens etc. i-o dau. Poate că filosofia a apărut ca o necesară distanțare, smulgere, din gravitatea cu care viața ne forțează s-o tratăm în momentul prinderii în mecanismele necesare pentru perpetuarea și îmbunătățirea ei. Filosofia a introdus distanța interogativă față de existență, spațiu în care a reușit să se dezvolte ulterior știința.
Știința este dorința filosofiei de-a ști, înarmată cu mijloace de cunoaștere ce se validează prin rezultatele practice. Este o parte a dorinței de cunoaștere specifică filosofiei, caracterizată de orientarea predominantă către om și utilitate. Este un a cunoaște pentru a putea, dincolo de a cunoaște pentru a ști și deseori chiar paralele cu el. Este un a ști de dragul lui a putea; deci, este cunoaștere pentru putere.
