Teoria învățării sociale, elaborată de Albert Bandura, arată că o parte a achizițiilor cognitive ale individului pot fi legate direct de observarea altora în contextul interacțiunilor sociale, experiențelor și influențelor media.
În cadrul experimentului realizat in anul 1961, „Păpușa Bobo”, Albert Bandura arată cum preiau copii comportamentul unui adult, fără intervenția factorilor de motivație a învățării.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=Pr0OTCVtHbU&feature=player_embedded#[/youtube]
Altfel spus, nu contează ce le spunem altora (mai ales copiilor), ci modul în care ne comportăm, adică modelul pe care li-l oferim.
Mă interesează aici consecințele pe care această teorie le poate avea pentru filosofia minții, ea dezvăluind ceva din modul ei de funcționare. Altfel spus, ideea că mintea este formatată pe modelul mediului social în care trăiește persoana, reproducând ceva din dimensiunile acesteia.
