Despre predicțiile sociale bazate pe istorie

Dezbaterile pe tema riscurilor potențiale la adresa comunităților sunt o parte integrantă a istoriilor naționale/comunitare/regionale. Există o singură diferență importantă pe care prezentul o manifestă comparativ cu trecutul, respectiv scara: preocupările vizează acum întreaga umanitate, dezbaterile desfășurându-se la nivel global. Diferența este dată, în mod evident, de globalizare. În măsura în care putem observa de-a lungul istoriei o creștere treptată a dimensiunilor comunităților putem considera că acest salt de la regional la global ține de traseul firesc al dezvoltării. Evident, dacă vom considera validă o astfel de judecată (bazată pe utilizarea informațiilor oferite de trecut pentru a prezice viitorul) atunci sunt relevante întrebările privind direcțiile ulterioare de dezvoltare (putem vorbi pentru început de dezvoltarea în afara Pământului, spre exemplu).

Însă, predicțiile bazate pe trecut au un temei subțire, legitimitatea lor fiind una limitată. Câteva argumente ar putea întări linia celor deja existente:

  • Nu avem o istorie a predicțiilor corecte bazate pe istorie. Cu alte cuvinte, pretențiile istoricilor de a considera Istoria o știință, în sensul tare al termenului, ca fiind capabilă să genereze predicții, nu și-au găsit încă demonstrarea. O istorie a predicțiilor reușite bazate pe istorie ar constitui cel mai mare sprijin pe care istoricii l-ar putea aduce acestei discipline.
  • Istoria ordonează de fiecare dată puținele informații istorice în funcție de interese cognitive, nu de utilitatea lor pentru predicții viitoare. În sine, a stabili ce este util pentru viitor ține deja de zona predicției, fiind evidentă aici ivirea unui cerc vicios.
  • Informațiile folosite pentru predicții sunt de obicei selectate de către cel care emite predicția, fiecare ordonare anticipativă de acest fel tinzând să ocolească informațiile care ar putea contrazice predicția. În alți termeni, pe baza informațiilor oferite de istorie pot fi emise o varietate de ipoteze cu pretenții cognitive raportat la viitor. Or, dacă trecutul poate susține aserțiuni contradictorii despre viitor priza lui asupra viitorului este una slabă. Evident, aici este vorba de cunoașterea trecutului la care accede umanitatea, nu de o formă obiectivă a temporalității.
  • Predicțiile istorice sunt profund afectate de riscul profeției auto-împlinite: ele tind să genereze prin însăși credința în legitimitatea lor evenimentele la care pretind să se raportează doar anticipativ. Cu alte cuvinte, riscul major al predicțiilor bazate pe istorie îl constituie alunecarea lor în zona ideologiei. Aceasta este o zonă de confuzii în care se rătăcesc deseori politicienii.

 

Adaugă un comentariu

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>