Despre profesie, societate și compartimentalizarea conștiinței morale

 Gesturile legate de exercitarea unui anume rol social, mai ales când el ia chipul unei profesii, par a excede responsabilitatea morală a persoanei care se instalează în el. Existența deontologiilor profesionale vine să arate gradul de independență față de morală a unor categorii socio-profesionale, semn că impactul social al rolurilor pe care le pun în scenă diferitele profesii este mult prea puternic, cei care le exercită simțind nevoia unei protecții suplimentare. Această sciziune a conștiinței morale, această suspendare a ei pe un anumit interval, generează relativism, ea dând seama de una din sursele oficiale ce intervin în compartimentalizarea eului. O analiză atentă ne arată că societatea cere continuu îndeplinirea unor astfel de roluri duble, deseori contradictorii; spre exemplu, cel de cetățean moral, tată iubitor etc., și de soldat dispus să-și omoare semenii la comandă, pentru apărarea unei ideologii sau a statului. Putem spune așadar că societatea introduce în mod oficial schizofrenia conștiinței morale, discursul dublu ținând de esența sa.  Normalitatea pare să înceapă la porțile psihiatriei.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Răspunsuri

  1. Liviu Iulian Cocei spune:

    Cu cât o persoană îndeplineşte mai multe roluri sociale (unele dintre ele chiar contradictorii) cu atât mai mult este posibilă apariţia acestei boli; dar nu înţeleg cum poate începe normalitatea la porţile psihiatriei. Prin faptul că medicul îi va sugera să îşi asume deschis toate acele roluri, astfel încât disonanţa cognitivă să-i fie redusă la minim?!

    • viorel spune:

      Răspund tot cu o întrebare: este la „intrarea” sau la „ieșirea” în/din psihiatrie?

      Problema este că modernitatea a inventant o instituție responsabilă cu certificarea normalității persoanelor: psihiatria. Or, ea tinde să fie o instituție strâns legată de politic (am văzut împlinită cumva această posibilitate a ei, în unele cazuri, în timpul comunismului), stabilind zonele de normalitate în funcție de interesele puterii. Astfel încât lasă în zona fiziologică (adică a normalității) numeroase tipuri de afecțiuni ce profită societății. Întrebarea este nu cumva și această formă de schizofrenie (compartimentalizarea) intră în sfera de interes a puterii, psihiatria tolerând-o (adică nefiind interesată s-o vindece) deoarece profită societății?

  2. Liviu Iulian Cocei spune:

    De multe ori, atunci când „normalul” ajunge la medic, este total pervertit pentru a fi compatibil societăţii respective, însă îmi scapă adevăratul concept, dacă există, al normalităţii.

    • viorel spune:

      Normalitate este, simultan, o problemă de știință și de putere (dacă mergem pe ideea că știința este unul din instrumentele puterii atunci normalitatea ar ține exclusiv de putere). Adică, este un concept mai curând normativ decât destrictiv.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site