Despre Raiul evoluționiștilor

Ediacaran-640x427

Știați că și evoluționiștii au Raiul lor?[1] Se numește Ediacaran, desemnând „o scurtă perioadă” din evoluție.[2] Caracteristica esențială a Ediacaran-ului o reprezintă o formă de pace universală între viețuitoarele acelei perioade (mai corect spus, absența conflictelor), ce a generat o liniște asemănătoare cu cea din Rai.

Lipsa conflictelor este dedusă de biologi din absența instrumentelor caracteristice luptei, cum ar fi cleștii, antele și ochii.[3] Problema este că pace s-ar putea să nu fie termenul potrivit pentru o astfel de atmosferă, absența organelor amintite indicând lipsa oricărei interacțiuni între viețuitoare.

Cu alte cuvinte, Ediacaran-ul a fost o perioadă în care viețuitoarele și-au fost indiferente unele altora,[4] existența fiecăreia fiind irelevantă pentru tot restul. Cu caracter de speculație (exagerată): dacă admitem posibilitatea orientării așteptărilor noastre de existența unor nostalgii bazate pe amintirile acelor vremuri, uitate prin structura genetică, atunci am putea avea una dintre explicațiile posibile pentru existența culturală a Raiului. Însă, varianta unei liniști bazată pe indiferență ar ridica serioase semne de întrebare privind textura Grădinii Edenului.

Ca să înțelegem de ce un astfel de mediu ar putea fi departe de idealurile umanului este suficient să știm că dezvoltarea minții este rezultatul relevanței altor viețuitoare, fie ele inamici sau prieteni. Pericolul generat de amenințările exercitate de alte viețuitoare a constituit una dintre condițiile esențiale pentru apariția și dezvoltarea minții. Cu alte cuvinte, mintea este rezultatul relevanței altor viețuitoare, cleștii, antenele și (mai ales) ochii, fiind o dovadă esențială pentru orientarea către alții/altele, respectiv pentru dezvoltarea minții ca răspuns la existența (și dezvoltarea) altor minții. Abia un mediu incluziv, în care lumea viului devine relevantă pentru fiecare dintre părțile sale, a iscat una dintre „revoluțiile” esențiale pentru dezvoltarea minții.

O concluzie în contradicție cu atmosfera acestor zile: dacă acceptăm ipotezele evoluționiste s-ar putea să descoperim o formă de inadecvare a unei aspirații fundamentale pentru lumea creștină, respectiv Raiul, la caracteristici esențiale umanului. Cu alte cuvinte, un Rai asemănător celui din Ediacaran este departe de gusturile și interesele noastre. Mai mult decât atât, seria conflictelor prin care am trecut de-a lungul evoluției a contribuit în mod definitoriu la ceea ce suntem, pacea edenică greșit imaginată riscând să fie o formă de moarte a minții noastre.

––––––––––

[1] Expresia corectă este „și, noi evoluționiștii, avem Raiul nostru”, ea desemnând convingerea mea în justețea punctului de vedere evoluționist din perspectivă științifică. Ceea ce nu înseamnă că neg locul cultural al unui eveniment religios (la origine) cum este Crăciunul, semnificația creștinismului sau relevanța Divinității pentru existența umanității (chiar dacă într-o formă reconfigurată).

[2] Ediacaran desemnează o perioadă de „doar” 94 de milioane de ani, fiind situat între Cryogenian (care se sfârșește în urmă cu 635 de milioane de ani) și Cambrian (care începe în urmă cu 541 de milioane de ani). Informații generale pe această temă pot fi găsite aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Ediacaran

[3] Relevanța evolutivă a acestor organe este prezentată într-o manieră ingenioasă de Peter Godfrey-Smith, în Celelalte minți. Caracatița și evoluția vieții inteligente, Editura Publica, București, 2017, pp. 40-50. O carte despre evoluția minții, ce reușește să acopere cu sensuri necesare (speculative, în bună măsură) o bună parte golurile resimțite de orice pasionat al subiectului.

[4] Pericolul indiferenței reciproce pe fondul accentuării izolării omului contemporan constituie o temă actuală a meditațiilor pe seama umanității.

Surse imagini:

1) Imaginea utilizată ca simbol pentru articol îi aparține lui John Sibbick, fiind preluată de pe: http://www.bbc.co.uk/nature/history_of_the_earth/Ediacaran

2)  Imaginea de la începutul articolului:  Ryan Somma, fiind preluată de pe  http://scienceline.org/2014/03/creatures-of-the-ediacaran/

Redau în continuare linkurile către câteva materiale video pe tema caracteristicilor perioadei Ediacaran (vizionarea lor în fluxul existent pe Youtube – spre exemplu – deschide calea mulțimii informațiilor relevante, prezentate într-o modalitate intuitivă):

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site