Putem vorbi și de o acțiune pozitivă a forțelor situaționale?

Putem vorbi și de o acțiune pozitivă a forțelor situaționale? În această ipoteză, eroismul, devotamentul etc., adică toate valorile sociale, nu ar ține nici ele de aranjarea trăsăturilor de caracter, ci de norocul de a te afla sub influența forțelor potrivite. Suplimentar, am putea spune, în mod naiv, că esența socialului o constituie diminuarea forțelor situaționale rele și sporirea celor bune. Parte tristă a poveștii este că definirea forțelor situaționale ca bune sau rele este deseori la rându-i una contextuală, depinzând de perspectiva din care este gândită. Spre exemplu, un erou suportă lesne o analiză în termen de ucigaș dacă ea este exercitată din partea inamicului, acesta punând în balanță umanitatea celor uciși, faptul că aveau familie, valorile la care ei aderau etc. Altfel spus, în spațiul conflictelor culturale sau ideologice se ivesc deseori forțe situaționale paradoxale, care împing individul cumva în afara definiției domestice a umanității. Situația este evidentă dacă analizăm modalitatea în care ne definim eroii: nu ne captează atenția atât cei care au rezistat diferitelor ispite antiumaniste, ci acele persoane care au reușit să le dea curs favorizând însă partea de care suntem (națiunea, neamul etc.).