Protestele actuale sunt atât împotriva OUG 13/2017 cât și a ceea ce simbolizează aceasta. Dorința unei noi clase politice s-ar putea să fi alunecat deja în plan secundar, interesul constituindu-l mai curând o nouă societate, adică un nou sens al democrației.
Aroganța lui Dragnea a contribuit la amorsarea conflictului: numirea ca premier a unei doamne a cărei singură calitate o constituie supunerea față de președintele PSD, urmată apoi de un domn aflat în aceeași situație de vasalitate; numirea ca miniștri a unor oameni aflați cu mult sub demnitatea unei asemenea funcții (Petre Daea este unul din exemplele evidente) – toate constituie gesturi de umilire a cetățenilor greu de trecut cu vederea.
Șocul trecerii de la miniștrii tehnocrați la „dictatura PSD” a făcut și mai vizibile aberațiile lui Dragnea. Efectul de contrast este evident pentru cei care se raportează rațional la discursurile politicienilor. Paradoxal, nici miniștrii tehnocrați nu au venit pregătiți la guvernare, multora dintre ei lipsindu-le cunoașterea domeniilor pe care le aveau de gestionat. Însă, reușita traseelor profesionale anterioare dublate de bunul simț și buna credință au fost suficiente pentru a-i ridica aproape de înălțimea demnităților primite.
PSD-ul este defazat, ratând mentalitatea specifică noii generații. Aceasta este o suferință ce tinde să caracterizeze de fapt marea majoritate a politicienilor, ea fiind generată de politica de cadre a partidelor tradiționale.
Absenteismul la vot a fost alegerea firească în contextul lipsei de opțiuni politice semnificative. Greșeala de-a interpreta această formă de abținere ca o resemnare, respectiv ca permisiunea de-a face orice trebuie să-i coste pe cei care-au făcut-o.
Politicienii au ratat faptul că Occidentul devine treptat fie greu accesibil (exemplul Marii Britanii) fie indezirabil (SUA tinde către acest statut), tinerii dorind în mod firesc să se simtă Acasă în România. Cu alte cuvinte, n-au zărit că „epurarea politică spontană” pe care-a generat-o migrația atâția ani se aproprie de final, românii alegând tot mai mult acțiunea pentru schimbare în dauna plecării.
Nu Facebook-ul (socializarea online) este principala caracteristică a noii generații, ci accesul liber la informații, ieșirea din zona surselor de (dez)informare controlate politic. Formată în școală sau în afara ei (uneori chiar împotriva ei), noua generație vine cu o creștere semnificativă a capacității membrilor ei de-a gândi singuri, de a alege în mod conștient.
Frumusețea protestelor nu este dată atât de lupta împotriva politicului cât de schimbarea socială pe care o anunță. Raportat la ceea ce știam despre noi, protestele scot la iveală alți români și o altă Românie.
