Zăresc în treacăt pe unul din posturile TV o referire la culoarea somon și sunt frapat, încă odată, de puținătatea științei mele cromatice. În mod firesc, ca să mă conving de legitimitatea acestei formule, întreb imediat o femeie (evident, pe cea de...
„Boxa acuzaților” pe care cei 20 de ani de discurs anticomunist au generat-o este plină de oameni cu un statut ambiguu, fiind vinovați și victime în mod simultan. Cea mai mare parte a acuzaților au căzut pradă sistemului, cedând la presiunile...
Teoria forțelor situaționale mă duce cu gândul la indiferența cu care sunt condamnați de-a valma călăii și victimele comunismului, la reacția pe care-o au cei nedreptățiți, forțați să se ascundă din cauza intensității cu care acuzatorii vor să-i...
În termenii fenomenologiei credința (în sensul de credință religioasă) este orientare a conștiinței centrată pe găsirea Lui Dumnezeu și recunoașterea urmelor Sale în tot ce întâlnește. În definitiv, orice credință este setare pentru a descifra...
Existența fericită și senzația de fericire sunt două lucruri diferite: prima ia naștere din perspectiva unor indicatori de bunăstare, în timp ce a doua, senzația de fericire, ține de elemente precum educație, dorință de autoconvingere, modalitate de...
Într-o epocă ahtiată după cuantificare, ce leagă renumele de factori de impact, mă întreb cum poate fi măsurat impactul unei cărți umaniste? Aflarea numărului de cititori (pornind de la numărul cărților vândute) ar putea fi un punct de plecare. Cum...
Nu de cititori am nevoie, ci de trăitori. O duzină de înjurături dublate de câteva interogații valorează mai mult decât o serie de laude ce aruncă în uitare zbuciumul necesar unei existențe. La prima vedere scriitorul face parte din variantele...
Faptul de a fi om dă seama de capacitatea persoanei de mediere între partea sa animalică și dimensiunea rațională. Este un continuu balans între presiunea instinctelor și amenințările ce vin din sfera rațională, exagerările într-un sens sau altul...
Umanitatea încearcă să se delimiteze de propriile-i căderi, cotându-le ca non-umane, Diavolul fiind prin excelență simbolul inumanului. Atitudinea ascunde refuzul de-a accepta acest tip de nelimitare a umanului, frica omenirii față de sine însuși...
Partea neplăcută a narațiunii numită umanitate ține de faptul că fiecare gest făcut de oricare dintre oameni se înscrie în limitele umanului, dând seama de unul din modurile de-a fi ce-i sunt posibile. Într-un exercițiu laic de sinceritate...
