Cum relația dintre noi și societate este mediată de grupurile sociale în care suntem prinși, orice modificare de atitudine sau valori acceptată de grup tinde să fie percepută drept o schimbare a valorilor sociale. Exemplul se aplică și în cazul indivizilor izolați care vizionează numai anumite emisiuni sau filme, ele devenind fereastra sa către valorile sociale, trăind astfel toate tulburările de perspective drept reale. Situația este identică în cazul grupurilor infracționale de genul găștilor, ele afirmându-și propriile valori, anulând ca non-valori principiile morale ale societății în care trăiesc. La limită, toate tipurile de grupări, asocieri etc. au nevoie pentru a exista de-o cultură organizațională ce presupune afirmarea unor valori de grup, ele putând fi diferite de valorile sociale, lobby-ul pe care-l desfășoară unele din ele în favoarea unor modificări legale sau de morală constituind dorința de a-și impune propriile valori. Ele pot dezvolta chiar aspecte informale ce încalcă prevederile legale sau morale ale societății, fiind totuși acceptate ca valori (chiar dacă nu afirmate în mod deschis în fața instanțelor sociale); alături de organismele profesionale pot fi date ca exemplu și partidele politice care se nasc ca grupuri de interese pe care și le satisfac în mod legal sau ilegal. De altfel, în cazul României spre exemplu (situația nu este radical diferită nici în cele mai avansate state occidentale, diferențele fiind date mai curând de-o anumită eleganță a Occidentului în acest domeniu, el învățând să camufleze mai eficient unele din realitățile crude ale politicului și puterii) frapează duplicitatea limbajului social: deși toată lumea știe că oamenii politici ajung în politică pentru a-și satisface interesele legal, ilegal sau imoral (cazurile în care apar prevederi legale ce satisfac în mod brutal interesele unui grup), discursul public este dominat de-o anumită inocență, vizibilă și în mirarea cu care tratează descoperirea unor abuzuri din partea politicului. Semn că politicul se comportă ideologic față de domeniul moral, vehiculând idealuri plăcute societății, dar care camuflează de fapt adevăratele comportamente. Suntem astfel în situația unei fracturi ce generează diluarea capitatului social, constituind unul din motivele neînchegării noastre ca societate.
Raportat la forțele situaționale din domeniul sanitar și sistemul ce le generează, putem observa că ele sunt la rândul lor prinse într-un ansamblu de forțe situaționale existente la nivel național, politicul generând unul din macrosistemele ce modelează (în rău) lumea medicală. Acțiunea ce-a mai evidentă în acest sens, care dă apă la moară culturii informale a grupurilor medicale, o constituie nedreptățirea acestei categorii socio-profesionale de către politic și, deci societate, această nedreptate (raportată la contextul global, la modul în care este tratat acest corp social la nivel mondial) constituind unul din argumentele ce susțin existența plăților informale ca act de reparațiune pe care grupul social îl asumă, cu complicitatea societății. Complicitatea societății față de această atitudine (în măsura în care există, deoarece sunt numeroase și cazurile în care pacienții se simt doar forțați la plățile informale, fără a asuma participarea la un gest de reparație morală față de un corp social) indică și ea fractura care există între valorile sociale și prevederile legale implementate de clasa politică pentru acest domeniu, făcând vizibilă una din slăbiciunile democrației în contextul societății românești, cei 20 de ani de democrație păstrând un aspect de răfuială socială față de clasa intelectualilor introdus în perioada comunistă.
