Caută
Avatarurile unei existențe
Despre stările alterate ale conștiinței

Despre stările alterate ale conștiinței

Reflexele create de modernitate ne determină să respingem teoria stărilor alterate ale conștiinței (somnul, visele cu ochii deschiși etc.) datorită identificării raționalității într-o anumită stare a conștiinței. Normalitatea, care înseamnă raționalitate, este identificată într-o stare de concentrare a conștiinței, toate celelalte forme fiind a-normale, forme căzute de conștiință ce nu corespund idealului de raționalitate. În zona normalității sunt acceptate două, maxim trei stări ale conștiinței[1].

Toate stările alterate cad în afara normalității; ba chiar societatea tinde să pedepsească uzul, ori cel puțin abuzul, de stări alterate ale conștiinței; spre exemplu, nebunia poate fi interpretată ca o stare alterată a conștiinței; beția este în aceeași situație.[2]Normalitatea este definită în zona unei justificări a politicului, a unei definiții a umanului: este normal cel care este cel mai aproape de definiția umanului acceptată politic sau cel care este cel mai aproape de modelul alegătorului conștient; putem să presupunem întotdeauna că un alegător este conștient atunci când alege, și că există mai multe tipuri de stări, dar una singură este ideală pentru legitimarea politicului: o anumită formă a atenției (eventual una dirijată ideologic).



[1] Somnul și starea de veghe; a treia ar fi starea de grație a rațiunii echivalând cu forme de genialitate.

[2] la noi beția este destul de bine tolerată social, mai ales în anumite zile.

 

(Imagine preluată de pe: http://www.squidoo.com/GOA_Going_gone)

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

2 comentarii
  • Textul pe care il scrieti dvs este unul (sper) constatativ. Da, lucrurile asa stau, desi eu nu m-as exprima in termeni de „acceptare politica”, ci de „numar”. Normalitatea este data de majoritate (fara sa existe neaparat o implicatie politica aici). Daca majoritatea este „arbitrul” normalitatii… ce e de zis, decat ca definitia starilor normale ale constiintei nu e decat una partiala, cu totul relativa. Si e bine asa, de vreme ce, prin contrast, putem defini (tot partial) starile alterate.
    Aici majoritatea functioneaza ca reper. Lucrurile se imput (imi scuzati termenul) atunci cand majoritatea „coloreaza” moral definiile, adica, ceea ce e stare normala de constiinta e bun, ceea ce e alterat e rau. De unde tot felul de prohibitii, tabuuri, vanatoare de vrajitoare, discriminari care duc la exil, instaurare de simptome, nevroze etc. Adica efecte cu potential detrimental si din punct de vedere psihofizic, si social. In fine.
    Va recomand cu drag 2 autori care mie, cel putin, mi-au reasezat intuitiile si intelegerea acestei probleme in mod radical: unul este Stanislav Grof si celalalt e Ken Wilber (sunt fondatori / promotori a ceea ce actualmente se numeste psihologie integrala / transpersonala) (nu e vorba doar de psihologie, ci de o abordare ampla a tot ceea ce poate fi considerat disciplina care studiaza fenomenul uman, de la politica si cultura, la psihologie, evident, ecologie, istorie si ce mai doriti dvs).

  • Se vede ca doamna Cretu a citit lucrarea „Cercetari filosofice” scrisa de Ludwig Wittgenstein. A se vedea cum foloseste acesta expresia/propozitia ‘asa stau lucrurile’ interpretata singular, cultivand interesant valentele diferite ale limbajului: „Cum am spus, ‘Asa stau lucrurile’ era asa ceva doar deoarece ea insasi este ceea ce numim o propozitie in limba romana. Dar desi este o propozitie, ea nu are folosire decat ca variabila propozitionala. A spune ca aceasta propozitie este (sau nu este) in acord cu realitatea ar fi un nonsens evident si ilustreaza faptul ca o trasatura a notiunii noastre de propozitie este sa sune ca o propozitie. ( Humanitas, 2003, p.161). Nu spun ca dansa a omis sa citeze sursa, ci ca poate a uitat-o.

Viorel Rotilă

În căutarea identității