Astăzi regretatul Sergiu Tofan ar fi împlinit 53 de ani. Ca omagiu redau rândurile pe care le-am scris la aflarea tristei vești privitoare la moartea domniei sale:
A murit, prematur, un prieten!
Om al cărții și al vieții în mod simultan, a știut în ultimii ani să ocolească tentațiile de orgoliu pe care le aduce cu sine perspectiva livrescă în favoarea unei abordări umane, apropiate, a existenței. A dovedit că știe să înțeleagă și să prețuiască viața, forțând în cei care l-au cunoscut înlăturarea acrimii ce vine odată cu asumarea diferitelor roluri. Cu un înnăscut simț al biografiei și haloului existențial ce stă la baza oricărei creații, a generat în juru-i atenție asupra perspectivelor care riscă deseori să scape. Și, mai presus de toate, un foarte bun orator, care știa să smulgă auditorul din proiectele cotidiene către lumea ideilor sau spre alte perspective temporale. Am să-mi reproșez lipsa de timp și de atenție față de un om care a știut să-mi dea fără să aștepte nimic în schimb. A fost nevoie de ruptura finală adusă de Moarte pentru a putea vedea chipul esențial al celui de lângă mine.
Dumnezeu să-l odihnească!
Mai jos îl puteți vedea așa cum era: dătător de speranță.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=g8QoiIPpEZk&feature=related[/youtube]
