Orice încercare de judecată a riscă să aibă două tipuri de efecte: deculpabilizarea (parțială sau totală) individului prins în câmpul forțelor situaționale și culpabilizarea societății (în sens larg sau restrâns) care generează și girează sistemul.
Motiv pentru care o astfel de abordare nu întrunește niciodată aprobarea, societatea având nevoie de individualizarea vinovaților, chiar cu riscul încărcării cu vini imaginare, pentru a se elibera de pericolul culpabilizării colective (care poate fi echivalent cu disoluția societății, cu imanența schimbării sociale). Din această perspectivă putem considera că învinovățirea și pedeapsa îndeplinesc și o importantă funcție ritualică, contribuind la menținerea societății.
