Legea consecințelor neintenționate se referă la diferențele care apar între intențiile celor care adoptă o politică publică și rezultatele acelei publice, atunci când rezultatele sunt radical diferite față de intenții.
Un scurt exemplu poate ușura înțelegerea legii consecințelor neintenționate:
Guvernatorul (britanic) al unei provincii din India a dorit să reducă numărul accidentelor prin mușcături de vipere prin reducerea numărului de vipere. Politica publică adoptată: a oferit o recompensă financiară atractivă pentru fiecare viperă ucisă. Efectul: pentru a beneficia de recompensă cetățenii au început să crească vipere. După o vreme guvernatorul a început să înțeleagă fenomenul și a anulat plata recompenselor. Lipsind motivația pentru a le mai crește, cetățenii au dat drumul la toate viperele în spațiul public. La finalul acestei politici publice s-a constata o creșterea semnificativă a numărului de vipere aflate în libertate.
Propunerea mea vizează posibilele consecințe neintenționate ale deciziei Curții Constituționale a României (CCR) asupra testării/numărului de cetățeni descoperiți pozitivi SARS-CoV-2.
Două consecințe neintenționate cred că pot fi reținute:
1) Sporirea libertății poate genera creșterea conformității
Reducerea măsurilor de îngrădire a libertății ca urmare a Deciziei CCR (și a incapacității Puterii de a propune în timp util o lege care să înlocuiască prevederile unor Ordine ale ministrului Sănătății) poate avea două consecințe:
(a) Reducerea măsurilor de protecție și distanțare socială. Consecința o poate constitui creșterea numărului de cetățeni infectați. În condițiile în care această ipoteză a fost îndelung explicată (fără a fi însă demonstrată) nu mă voi opri asupra ei.
și/sau (un efect de tipul legii consecințelor intenționate):
(b) Creșterea accesării testării voluntare. Din momentul în care au știut că nu mai pot fi internați obligatoriu, cetățenii care au avut suspiciunea expunerii riscului de contaminare (posibilitatea de a fi infectați asimptomatici) sau că a existenței unor simptome ușoare ale COVID-19 au fost tentați să se testeze voluntar într-un procent mai mare. În măsura în care această ipoteză este corectă, efectul îl constituie creșterea numărului de cetățeni depistați pozitiv. Adică, acest tip de comportament ar putea explica o parte din ceea ce ne este prezentat ca o evoluție periculoasă a epidemiei în ultima perioadă.
2) Mulțimea poate fi mai rațională decât statul
Plecarea cetățenilor pozitivi SARS-CoV-2 („pacienți asimptomatici”) și a pacienților COVID-19 cu simptome medii din spitale este posibil să fi scăzut numărul de teste efectuate cetățenilor internați („retestări”).
În condițiile în care numărul total de teste rămâne identic asistăm la o creștere a numărului de cetățeni testați pentru prima dată.
Creșterea numărului de cetățeni testați pentru prima dată este însoțită de o creștere a probabilității de a descoperi noi cetățeni infectați.
NOTE:
- Decizia CCR este interpretată aici în mod forțat ca o politică publică, ea având în mod implicit un astfel de statut, prin efectele sale (Curtea Constituțională nu elaborează/adoptă politici publice). Mai curând ar trebui să considerăm că politica publică este generată de lipsa abilității Puterii de a adopta un plan de măsuri legal.
- Cele două efecte ale legii consecințelor neintenționate au aici statutul de ipoteze. Verificarea realității lor poate fi făcută doar prin accesul la datele brute privind testarea. Lipsa publicării datelor brute privind testarea are două consecințe:
- Noi nu putem dovedi că aceste efecte sunt reale.
- Guvernul nu poate dovedi absența acestor efecte.
