Caută
Avatarurile unei existențe
Despre COVID-19, vaccinare și incertitudine

Despre COVID-19, vaccinare și incertitudine

Incertitudinea privitoare la ponderea cetățenilor ce vor fi vaccinați pare să fie problema principală în aceste zile, această problemă ținând de zona necunoscutului (încă) necunoscut. Estimările pe această temă sunt influențate de poziția adoptată de emitenți față de efectele vaccinului și ale vaccinării, datele propuse reflectând mai curând dorințe decât realitate. Suplimentar, aceste poziționări au un puternic rol de profeție auto-împlinită (self fulfilling prophecy), ea împingând realitatea către dorințe. Or, diversitatea dorințelor este suficient de mare pentru a genera un nivel de complexitate ce îngreunează posibilitățile predictive. Nu putem ști cum vom reacționa ca populație în fiecare dintre etape, incertitudinea fiind accentuată și de imposibilitatea de a cunoaște acțiunile sau inacțiunile viitoare ale autorităților, respectiv pozițiile tuturor actorilor implicați. Nu știm ce informații se vor ivi pe traseu sau ce pseudo-informații despre vaccin sau vaccinare vor reuși să capete aparența adecvării, influențându-ne deciziile. Chiar dacă putem bănui în ce direcție vor tinde să se îndrepte autoritățile în privința vaccinării (axa culpabilizare – stimulare – tratament diferențiat – obligație), nu putem anticipa reacțiile populației la fiecare dintre aceste acțiuni, respectiv rezistențele întâmpinate.

Incertitudinea privind efectele vaccinării

Vaccinarea este promovată ca o soluție sigură de luptă împotriva COVID-19. Nu ne este clar câtă realitate este într-o astfel de poziționare a autorităților. Ea joacă rolul unui colac de salvare aruncat unui naufragiat: nu știm cât îl va ține, cât va rezista pe valuri cu acest sprijin, cât de departe este malul etc. Știm doar că deocamdată aceasta este soluția pentru salvarea de la înec.

Este necesară o actualizare a statusului vaccinării, coborând-o de la nivelul de panaceu împotriva pandemiei COVID-19 la cea mai bună soluție cunoscută. Incertitudinea afectează și eficiența acestui vaccinării. Rămâne în continuare soluția pe care merită să pariem. Însă, acestei soluții trebuie să-i conștientizăm limitele în privința capacității sale de a furniza rezultatul final, respectiv a multiplelor rezultate posibile.

Articolul Reaching ‘Herd Immunity’ Is Unlikely in the U.S., Experts Now Believe, publicat de cei de la The New York Times, identifică câteva dintre probleme, cea mai importantă fiind cea privitoare la procentul din populație necesar pentru a eradica pandemia în contextul noilor tulpini SARS-CoV-2: 80%. Vestea proastă ar fi că creșterea procentului cu 10-20 puncte procentuale față de estimarea inițială întârzie atingerea nivelului de referință, orice întârziere amplificând doza de necunoscut (generată în special de riscul unor noi mutații ale virusului). Vestea bună este că, pe datele existente, vaccinarea constituie în continuare cea mai bună soluție deoarece ea ne scapă de-o bună parte a „efectului de domino” al infecției (reducând răspândirea infecției și anulând blocarea spitalelor de pacienții infectați), deoarece reduce semnificativ ponderea celor care se infectează și, cel puțin în egală măsură, a celor care fac forme grave ale bolii, necesitând internare. Aceste efecte cumulate determină și o scădere a mortalității din cauza COVID-19.

Incertitudinea privind evoluția mortalității din cauza COVID-19

În privința mortalității din cauza COVID-19 lucrurile sunt și ele complicate. Absenței (în unele cazuri intenționată) unui sistem global de monitorizare și a unor sisteme statale eficiente i se adaugă alte surse de incertitudine.

Nu știm cum evoluează mortalitatea în funcție de mutațiile virusului. Câteva lecturi pe tema paradoxului indian (o rată mare a infecției dar cel mai mic procent al deceselor din cauza COVID-19 – 1,1%) ne pot indica o parte dintre dificultăți. Articolul Will India’s devastating COVID-19 surge provide data that clear up its death ‘paradox’?, spre exemplu, explorează câteva dintre posibilități, pornind de la raportarea eronată (intenționat, din rațiuni ce țin de interesele guvernului) a numărului de decese, trecând prin posibilitatea unui comportament diferit a tulpinii virusului răspândită în India și prin probabilitatea situării în apropierea imunității de turmă și sfârșind prin utilizarea distribuției demografice (ponderea mult mai mare a populației tinere) drept cauză a acestei anomalii.

Putem adăuga impactul diminuării populației la risc generat de răspândirea infecției sau probabilitatea adaptărilor terapeutice eficiente pentru a observa cât mai mult din amploarea incertitudinii.

Incertitudinea privind reacțiile celor care refuză să se vaccineze

Scenariul tradițional ia în considerare un fel de rezistență pasivă a celor care refuză vaccinarea, înfrângerea acesteia constituind obiectivul intervențiilor pro-vaccinare. Nu putem însă să excludem posibilitatea ca acest scenariu să rateze câteva posibilități, cea mai importantă fiind amplificarea activismului anti-vaccinare.

Deși poate părea ciudat, au început să se ivească discriminări ale celor vaccinați față de cei nevaccinați, cum ar fi interdicția dreptului de a munci dacă ești deja vaccinat. Articolul Florida private school threatens jobs of teachers who seek COVID-19 vaccines prezintă cazul Centner Academy in Miami, o școală privată care respinge profesorii vaccinați, acesta nefiind însă un caz singular.

Incertitudinea strategiei adecvate

Cred că nu știm deocamdată dacă este în interesul nostru, ca umanitate, să ajungem la obligativitatea vaccinării. Deși, asemenea oricărui vaccin, și cele împotriva SARS-CoV-2 par să se situeze la modul ideal într-o logică a eradicării virusului, s-a scurs perioada prea scurtă pentru a le evalua toate efectele secundare pe termen lung. Chiar dacă este puțin probabil, nu putem exclude posibilitatea de-a descoperi niscaiva avantaje ulterioare în a avea un procent oarecare din populație nevaccinat. Nu este clar încă dacă, spre exemplu, 10% din populație nevaccinată trebuie interpretată exclusiv din perspectiva riscurilor sau ar trebui să medităm un pic și la avantajele potențiale ale diversității. Din perspectiva prezentului refuzul vaccinării este o atitudine greșită; nu avem însă toate informațiile necesare pentru a judeca efectele unei astfel de decizii, luată de un procent mic al populației, pe terme lung. Excluderea obligativității vaccinării ar putea să genereze o zonă de diversitate necesară.

Incertitudinea privind drepturile tradiționale

Suntem pe un teritoriu nou și din perspectivă juridică, multe dintre drepturile tradiționale tinzând să fie reconfigurate sub forma unor adaptări la noul context.

Eram deja situați pe un trend de schimbări accentuate anterior pandemiei, trăind restructurarea rapidă a drepturilor determinată de tehnologie. Doar că fie nu reușeam s-o vedem din cauza combinației dintre viteză și caracterul ei insidios fie nu doream s-o observăm deoarece consideram că beneficiile tehnologiei sunt mai mari decât costurile. Acum această schimbare a devenit și mai rapidă.

Dacă primele două repere ale direcției pe care anticipam anterior că tind să se miște autoritățile, respectiv culpabilizare – stimulare, par să afecteze mai puțin drepturile fundamentale, nu același lucru se întâmplă cu ultimele două (tratament diferențiat – obligație), acestea fiind situate pe un traseu de coliziune directă cu drepturile fundamentale. Aparent, par să existe doar două soluții: renunțarea la ceea ce intră în contradicție cu drepturile fundamentale sau modificarea acestor drepturi. În măsura în care trecutul și unele cunoștințe sumare despre politică pot oferi un suport relevant pentru o predicție, cred că cea mai probabilă este o a treia soluție, ce ține de o formă de compromis politic efectuat pe zona dreptului: vor fi modificate unele drepturi fundamentale, sub acoperirea unui discurs politic menit să camufleze aceste schimbări. La final drepturile fundamentale vor fi aceleași din perspectiva numelui, semnificația lor fiind însă rearanjată corespunzător noilor așteptări sociale. Bănuiesc că există niscaiva scenarii argumentative inclusiv în privința obligației vaccinării, pregătite pentru o etapă ulterioară, ca variantă de rezervă pentru cazul în care pașii anteriori nu sunt suficienți pentru atingerea rezultatului. Cred că autoritățile refuză să discute deocamdată aceste scenarii deoarece știu că ele riscă să fie judecate mult mai aspru acum, mizând pe schimbarea de perspectivă pe care o generează timpul (cu ajutorul propagandei). Dacă vă vine greu să credeți că o astfel de variantă este posibilă vă recomand să vă întoarceți în urmă cu niscaiva luni, încercând să vă reamintiți cum judecați la acea vreme posibilitatea tratamentului diferențiat între cei vaccinați și cei nevaccinați!

Cei de făcut?

Trebuie să conștientizăm existența incertitudinii pentru a nu risca ca ea să fie interpretată drept altceva. Suplimentar, trebuie să ne obișnuim cu deciziile luate în condiții de incertitudine. Ca principiu nu este ceva nou, multe dintre deciziile noastre anterioare având un astfel de caracter. Există însă două diferențe majore:

  • Anterior pandemiei nu conștientizam suficient incertitudinea atașată deciziilor noastre, distanța dintre asumarea riscului și efectele generate de materializarea lui fiind suficient de mare pentru a avea timp să uităm, să compensăm efectele, să le punem pe seama altor agenți cauzali etc. În noul context a crescut viteza cu care survin consecințele deciziilor: dacă am decis să nu ne vaccinăm și ne-am infectat suntem brusc aruncați în brațele incertitudinii privind evoluția infecției. Cu mențiunea că și în această variantă riscurile unei forme grave de boală (cca. 5%) sau de deces (cca. 2%) sunt la un nivel ce permite multora să nu-l observe: un procent semnificativ al celor care au făcut forme ușoare ale infecției cu SARS-CoV-2 tind să creadă că riscul a fost supra-estimat. Motivul este simplu și (aproape) ușor de înțeles: între nu am făcut o formă gravă a bolii și nu există o formă gravă a bolii pentru unii pare să nu fie nici o diferență, deoarece la nivel individual, decizia personală este evaluată în funcție de consecințele suferite.
  • Efectele deciziilor greșite „mușcă” mai rapid și mai vizibil decât până acum. Dacă nu ne-am vaccinat și am făcut o formă gravă a bolii trăim consecințele poziționărilor noastre cognitive. Absența convingerii raționale în existența virusului și a consecințelor sale potențiale își arată efectele mai rapid decât până acum.

Evident, trebuie să ținem însă cont și de efectul pervers al acestei situații: cei care nu cred în existența virusului/a efectelor sale și fie nu ajung să se infecteze fie se infectează dar fac forme ușoare ale bolii, vor vedea în asta un argument în fața credinței lor inițiale, încercând să recruteze adepți ai aceleiași convingeri. A refuza să accepți realitatea, crezând într-o alternativă imaginară, costă mai puțin din punctul de vedere al „energiei cognitive” decât a încerca să iei deciziile corecte în condiții de incertitudine. La final acest tip de poziționare cognitivă se dovedește eficient la nivel individual pentru majoritatea celor care adoptă un astfel de comportament deoarece ei efectuează un pariu pe procentele cele mai mari dintr-o distribuție asimetrică, pe care-l conștientizează sub chipul intervenției Divinității. Doar că la final acest tip de comportament a subțiat o bună parte din solidaritatea socială, amplificând consecințele negative pentru cei aflați la risc. Nu cred că există vreun tip de religie care să promoveze un astfel de comportament, așezat pe un slogan (implicit) de forma „Supraviețuiesc cei mai adaptați!”. Contrar credințelor cotidiene, nici evoluționismul nu spune asta, selecția la nivel de grup fiind dependentă de pariul pus pe solidaritate.

Am încercat o abordare mai amplă a problemei incertitudini asociată pandemiei COVID-19 în articolul de mai jos. Sunt sigur că am ratat multe perspective, inclusiv deoarece abordarea nu se concentra în articol pe tema vaccinării. Dacă însă reușesc să vă conving că incertitudinea derivă în mod firesc din complexitatea situației, simplificările riscând să rateze generarea unui fundament corespunzător pentru decizii adecvate din punct de vedere social atunci rândurile mele și-au atins scopul.

(Sursă imagine: https://doctoyou.net/en/how-does-uncertainty-affect-us/)

 

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

Viorel Rotilă

În căutarea identității