Caută
Avatarurile unei existențe
Despre sistem și forțele situaționale

Despre sistem și forțele situaționale

Forțele situaționale sunt forțele care acționează asupra individului într-un anume context (într-o anumită situație) determinându-i în mod esențial comportamentul. Teoria forțelor situaționale sugerează că presiunea situației este atât de puternică încât persoana pierde controlul propriului comportament (devenind individ).

Teama de a recunoaște o problemă de sistem este evidentă în graba cu care instituțiile sau organizațiile profesionale se grăbesc să trateze situațiile în care prezența Răului este evidentă drept „cazuri izolate”, „care nu reprezintă instituția/profesia/etc. (P. Zimbardo recurge la formula „câteva mere putrede” preluată de la câteva oficialități americane, acestea utilizând-o pentru a explica abuzurile de la Abu Ghraib), când este posibil ca tocmai ele să dea seama de existența unor câmpuri de forțe situaționale ce prilejuiesc ivirea răului.

Energia necesară pentru a putea implementa un set de reguli (energia necesară raționalizării unor condiții externe) ajunge, odată ce are un minim de succes, să conducă la ivirea Sistemului. Principala caracteristică a sistemului o constituie gradul său de autonomie, faptul că devine „o persoană socială” (în sensul unei entități sociale de sine stătătoare, a unei instituții), conducând pe cei căzuți sub stăpânirea sa în direcția pentru care a fost setat inițial ori în cea care a rezultat din combinarea tensiunilor și energiilor sale interne. Paradoxul societății este că are nevoie de astfel de sisteme pentru a exista și, în același timp, apariția unor sisteme tot mai eficiente este dependentă de capacitatea indivizilor care le compun de a deveni persoane, de-a rezista sistemului prin intermediul unor reguli cu pretenție de universalitate, derivate din macrosisteme sociale (în genere teoretice).

Analiza și judecarea sistemului este afectată de pericolul prezumției de competență, aruncând uneori în spatele celor care conduc sistemul priceperi pe care nu le au și, în consecință, solicitând din partea lor responsabilitățile specifice fiecărei competențe. O parte din responsabilitatea pentru modul de-a fi al sistemului revine celor care-l tolerează, celor care i-au ales pe cei care-l gestionează. Or, aici doar judecata istorică este până acum operantă, ea fiind în fond o analiză de valoare.

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

un comentariu

Viorel Rotilă

În căutarea identității