Teoria dezangajării morale, elaborată de Albert Bandura, dă seama de una din modalitățile în care conștiința noastră deschide posibilitatea răului, suspendând pe anumite intervale domeniul conștiinței morale.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=JjuA4Xa7uiE [/youtube]
Cred că dezangajarea morală constituie și una din variantele de rezolvare a disonanței cognitive.
Dezangajarea morală apelează la patru tipuri de mecanisme cognitive:
– Redefinirea comportamentului nociv ca fiind onorabil;
– Deplasarea responsabilității personale: legătura între acțiunile noastre și rezultatele lor nocive este minimă;
– Schimbarea felului în care gândim despre răul provocat de acțiunile noastre;
– Reconstruirea percepției despre victime, acestea apărând ca meritându-și pedeapsa.
Toate aceste atitudini fac parte din mecanisme de apărare a eu-lui, miza lor fiind salvarea imaginii persoanei în primul rând în proprii ochi. Semn că teama de rău (altfel spus, pedeapsa) poate să genereze, alături de inhibarea gesturilor care-l produc, și distorsionarea interpretării lui, relativizându-i sensul în funcție de interesele personale (nu de puține ori și de cele sociale).
Cercetătorii au elaborat o scală a dezangajării morale precum și o matrice în care au încercat să așeze, „în oglindă”, atitudinile ce generează dezangajare și cele care generează angajarea morală.
Rămâne de văzut în ce măsură cercetarea dezangajării morale face parte din știință sau dacă este doar un efect al moralei aplicate.
[…] fenomen o constituie Compartimentalizarea conștiinței (morale sau profesionale, în acest caz. Albert Bandura elaborează Teoria dezangajării morale, coerentă și ea cu Efectul Lucifer. Disonanța cognitivă oferă un alt tip de explicație în acest […]