În căutarea identității
Există două motive esențiale pentru preocuparea mea față de problema pandemiei COVID-19:
Primul este pragmatic: sunt prins cumva în dinamica evenimentelor, fiind nevoit să găsesc soluții pentru cei care se află în această luptă. Acest motiv este și o sursă potențială de subiectivitate, existând riscul ca opiniile mele să fie tulburate de interesul pe care-l am pentru această perspectivă. Onestitatea intelectuală și, mai ales, normele academice mă obligă să recunosc posibilitate a greși din cauza interesului pe care-l am pentru problema în discuție. Chiar dacă mă străduiesc să mă poziționez obiectiv știu că pot fi subiectiv fără să-mi dau seama. De aceea, recomand ca lectura ideilor mele pe această temă să fie făcută ținând cont de acest potențial conflict de interese.
Al doilea este de ordin intelectual: cred că a ști/considera că poți contribui cu ceva la lupta dată de societate împotriva pandemiei COVID-19 și a nu o face reprezintă o trădare a rostului personal. Într-o judecată (nejustificat de) dură aș spune că gestul de a se cantona în zona preocupărilor curente din partea celor care ar putea contribui la un spor de cunoaștere specifică acestor vremuri este echivalentul situării în zona „dezbaterilor despre sexul îngerilor”. Există o limită evidentă a acestei critici: tăcerea ar putea fi mai bună decât abordările eronate. Cu alte cuvinte, modestia ar putea fi mai utilă decât îndrăzneala. Spaima indusă de riscul erorii mă face să reflectez deseori la această dilemă. În același timp însă, sper ca măcar o parte din modul de-a fi al științei să fi străbătut deja în mentalitatea noastră, lectura critică a ideilor mele reducându-mi posibilitatea cantonării în zona erorii. Oricât de dureroasă ar fi critica pentru orgoliul personal (durerea tinzând să fie invers proporțională cu amploarea erorii), știu că aceasta este soluția pentru a ne muta cât mai mult în zona societății bazate pe cunoaștere. Cred că cunoașterea este șansa noastră în lupta împotriva pandemiei COVID-19, ea fiind necesară pe toate palierele vieții sociale.
Ezitarea vaccinală se referă la situațiile în care există posibilitatea vaccinării dar deciziile persoanelor privind vaccinarea întârzie sau vaccinarea este refuzată. După cum reiese din definiție, amploarea ezitării vaccinale poate fi măsurată doar în condițiile existenței unei cantități suficiente de vaccin. Dacă această condiție nu este îndeplinită atunci putem vorbi doar de estimări, acestea neputând constitui...
Afluxul de pacienți COVID-19 în spitale determină ivirea unor dileme etice, de modalitatea în care ele sunt soluționate depinzând șansele noastre de supraviețuire. Voi simplifica problema, pentru a ușura înțelegerea, luând în considerare exemplul ventilatoarelor mecanice. Presupunem că spitalul X are 10 ventilatoare și 25 de pacienți care au nevoie de ele. De dragul exemplului, excludem...
Realitatea acestor zile este mult mai dură decât permit decidenții să se vadă. Avem prea puține resurse la prea mulți pacienți. În consecință, unii pacienți au acces la resurse în timp ce alții sunt lipsiți de ele. Adăugați variația calității resurselor pentru a avea o intuiție asupra acestei drame. Într-o societate organizată pe baze raționale impactul...
Precizări prealabile Pentru a evita erorile de înțelegere și procesele de intenție, precizez de la început că sunt un adept al medicinei bazate pe dovezi. Ceea ce mă situează în tabăra pro-vaccin. Fac parte însă din aripa care analizează critic orice vaccin, inclusiv cel împotriva SARS-CoV-2. Asta nu este o declarație de tipul „Sunt pro-vaccin, dar …!”, ci...
În urmă cu cca. 4 luni încercam să declanșez o dezbatere pe tema incertitudinii ce caracterizează lupta împotriva pandemiei COVID-19 și a necesității unor abordări transparente din partea instituțiilor statului, care să includă recunoașterea incertitudinii. Interesul pentru informații pe această temă s-a dovedit a fi cvasi-absent. Dorința de a descâlci complicata poveste a diferenței dintre ce cunoaștem...
Pandemia COVID-19 nu este un bilet de voie în alb, care le permite guvernanților să adopte oricare dintre măsurile care le trec prin cap sau le servesc interesele, mai ales acolo unde acestea încalcă drepturi fundamentale. În condițiile în care multe dintre măsurile de combatere a pandemiei COVID-19 încalcă unele dintre libertățile noastre fundamentale, este întemeiată...
„A gândi cu capul în găleată”/„a avea o găleată pe cap” înseamnă a vedea lumea exclusiv din perspectiva propriilor cunoștințe, valori, credințe și dorințe, ratând tot ce nu corespunde acestora. „Găleata” este filtrul pe care-l constituie propriile limite cognitive, amplificate de intenția subordonării întregii lumii la interesele noastre. Expresia implică a ne limita perceperea lumii, considerând...
Nu vă lăsați păcăliți de grafice: raportul dintre numărul de teste efectuate și numărul de cetățeni descoperiți a fi pozitivi SARS-CoV-2 nu spune nimic semnificativ de unul singur. Considerând că el exprimă eficiența testării, trebuie să remarcăm că pe baza datelor disponibile ne aflăm într-o zonă de incertitudine. Chiar dacă sună rezonabil pentru simțul comun, raportul...
În sprijinul creșterii nivelului de înțelegere a situației în care ne aflăm aplic clasificarea cunoașterii făcută de Donald Rumsfeld[1] la contextul creat de pandemia COVID-19, încercând astfel o formă de clarificare bazată pe cele patru poziții cognitive posibile: (1) Cunoscutul cunoscut – este ceea ce știm în mod corect. Poate fi identificat în special prin intermediul...
Precizări prealabile La începutul lunii mai am făcut publică o primă formă a unui articol pe tema limitelor cunoașterii în pandemia COVID-19 și efectelor lor[1]. Deoarece între timp unele dintre problemele pe care le abordez în acel articol încep să ocupe un loc tot mai amplu pe agenda publică, reiau abordările din cadrul lui, pe fragmente...
