Vă mai amintiți de Didier Raoult? Dacă nu vă reamintesc eu: este medicul francez care a susținut că hidroxiclorochina este eficientă în tratarea pacienților COVID-19 (la celebritatea afirmațiilor sale contribuind preluarea ideilor sale de Donald Trump).
Deoarece în urmă cu aproape un an am sugerat (în articolul Pacienții COVID-19 sunt tratați cu hidroxiclorochină deși există studii care-i dovedesc ineficiența?!) că influența terapiei nedovedite propusă de D. Raoult își exercită efectele negative și în România, continuând observațiile făcute pe tema utilizării terapiilor lipsite de dovezi (Despre utilizarea gândirii magice în pandemia COVID-19 – 17 mai 2020), observ mai rapid informațiile pe această temă.
Ce ar fi de remarcat acum în privința lui Didier Raoult? Personajul s-a decis să-și repare onoare științifică depunând o plângere penală împotriva uneia dintre persoanele care au criticat (științific) studiul ce a promovat hidroxicolorchina, dr. Elisabeth Bik. Informația o puteți găsi în articolul Scientific image sleuth faces legal action for criticizing research papers.
Dacă informația vi se pare banală este bine să știți că s-ar putea să vă înșelați, un astfel de comportament fiind atipic în zona științei. Critica este o condiție necesară pentru evoluția cunoașterii științifice; oamenii de știință acceptă critica și o utilizează (în măsura posibilităților cognitive ale fiecăruia). O acțiune penală împotriva cuiva care ți-a criticat (științific) un studiu are un caracter extraordinar (în sensul negativ al termenului), fiind contrară spiritului științei.
Nu m-ași fi mirat dacă toți pacienții COVID-19 tratați cu hidroxiclorochină l-ar fi acționat în instanță pe Didier Raoult și, odată cu el, toate statele care au menținut aprobarea acestei abordări terapeutice. Din moment ce au fost indicate public problemele metodologice din studiul inițial în care a fost afirmată eficiența hidroxiclorochinei și au apărut cercetări care au demonstrat absența efectelor ei terapeutice, a menține această recomandare înseamnă a încălca regulile deontologice. Din păcate lucrurile stau exact pe dos, responsabilul apărându-și eroarea în mod agresiv.
Faptul că peste 1000 de oameni de știință au semnat o scrisoare deschisă în sprijinul dr. Elisabeth Bik (Open Letter: Scientists stand up to protect academic whistleblowers and post-publication peer review) este menit să indice linia comportamentului științific dezirabil.
Pentru România povestea este deosebit de relevantă, fenomenul Flavia Groșan indicând că avem probleme similare în a înțelege condițiile și caracteristicile cunoașterii științifice.
Imagine preluată de aici.
