Pentru a vorbi despre modernitatea ai nevoie de-o minimă înțelegere a epocilor anterioare, la care să ajungi nu cu perspectiva modernului, ci ca și cum ai descoperi dintr-o dată acea lumea, uitând coordonatele propriei mentalități. Ceea ce este deosebit de dificil în condițiile în care modernitate presupune, prin excelență, dorința și voința reinterpretării în interesul propriu a tuturor culturilor, adică absorbția altor culturi în propriile cadre. Istoria și cultura sunt singurele ce aduc cu ele calea unui minim acces la posibilele sensuri ale vremurilor care stau la temelia timpurilor noastre.
Ustensilitatea este raportul esențial pe care omul modern știe să-l aibă cu natura, înglobând-o astfel în lumea sa. O formă de posesiune prin intermediul căreia încearcă să-și ascundă teama fața de umbra necunoscutului ce planează asupra ei. Dacă nu i-ar folosi ar fi nevoit să se întrebe la ce folosește. Găsindu-i o utilitate pentru sine reușește să-și păstreze iluzia că el este Centrul, în funcție de care își capătă sensul tot restul.
