Caută
Avatarurile unei existențe

COVID-19

Există două motive esențiale pentru preocuparea mea față de problema pandemiei COVID-19:
Primul este pragmatic: sunt prins cumva în dinamica evenimentelor, fiind nevoit să găsesc soluții pentru cei care se află în această luptă. Acest motiv este și o sursă potențială de subiectivitate, existând riscul ca opiniile mele să fie tulburate de interesul pe care-l am pentru această perspectivă. Onestitatea intelectuală și, mai ales, normele academice mă obligă să recunosc posibilitate a greși din cauza interesului pe care-l am pentru problema în discuție. Chiar dacă mă străduiesc să mă poziționez obiectiv știu că pot fi subiectiv fără să-mi dau seama. De aceea, recomand ca lectura ideilor mele pe această temă să fie făcută ținând cont de acest potențial conflict de interese.
Al doilea este de ordin intelectual: cred că a ști/considera că poți contribui cu ceva la lupta dată de societate împotriva pandemiei COVID-19 și a nu o face reprezintă o trădare a rostului personal. Într-o judecată (nejustificat de) dură aș spune că gestul de a se cantona în zona preocupărilor curente din partea celor care ar putea contribui la un spor de cunoaștere specifică acestor vremuri este echivalentul situării în zona „dezbaterilor despre sexul îngerilor”. Există o limită evidentă a acestei critici: tăcerea ar putea fi mai bună decât abordările eronate. Cu alte cuvinte, modestia ar putea fi mai utilă decât îndrăzneala. Spaima indusă de riscul erorii mă face să reflectez deseori la această dilemă. În același timp însă, sper ca măcar o parte din modul de-a fi al științei să fi străbătut deja în mentalitatea noastră, lectura critică a ideilor mele reducându-mi posibilitatea cantonării în zona erorii. Oricât de dureroasă ar fi critica pentru orgoliul personal (durerea tinzând să fie invers proporțională cu amploarea erorii), știu că aceasta este soluția pentru a ne muta cât mai mult în zona societății bazate pe cunoaștere. Cred că cunoașterea este șansa noastră în lupta împotriva pandemiei COVID-19, ea fiind necesară pe toate palierele vieții sociale.

Câteva soluții alternative la obligativitatea vaccinării

Preocuparea pentru înțelegerea ezitării vaccinale din perspectivă epistemologică mi-a scos în cale câteva exemple de acțiuni (sugerate sau aplicate) îndreptate împotriva celor care doresc să nu se vaccineze. Deși anticipez că simpla lor enumerare...

Despre (ne)vaccinare și prostie (1)

Introducere Pot fi considerați proști cei care nu se vaccinează? Chiar dacă formularea este dură, ea pare să rezume în limbajul cotidian o serie de interogații (relevante) pe această temă. (În spiritul justiției epistemice și al simetriei vă propun...

Un exemplu de prostie agresivă

Vă mai amintiți de Didier Raoult? Dacă nu vă reamintesc eu: este medicul francez care a susținut că hidroxiclorochina este eficientă în tratarea pacienților COVID-19 (la celebritatea afirmațiilor sale contribuind preluarea ideilor sale de Donald...

Despre COVID-19, vaccinare și incertitudine

Incertitudinea privitoare la ponderea cetățenilor ce vor fi vaccinați pare să fie problema principală în aceste zile, această problemă ținând de zona necunoscutului (încă) necunoscut. Estimările pe această temă sunt influențate de poziția adoptată...

Câteva lipsuri ale campaniei de vaccinare

Notez câteva idei despre campania de vaccinare precizând că indicarea erorilor nu anulează existența unor aspecte pozitive. Există multe aspecte reușite ale coordonării vaccinării, unele fiind de-a dreptul surprinzătoare.[1] Însă, judecata de...

Viorel Rotilă

În căutarea identității