O bună parte din emoțiile noastre derivă din modalitatea în care ne simbolizăm anumite stări corporale. Educația emoțiilor nu ține atât de controlul acestora cât de capacitatea de a avea un bun dialog cu propriul corp.
Capacitățile afective sunt inegal distribuite în rândul persoanelor. Cea mai evidentă diferență este cea dintre femei și bărbați: femeile sunt mai apropiate de dimensiunea afectivă a persoanei în timp ce bărbații de cea intelectivă. Dacă inteligența emoțională este parte componentă a inteligenței persoanei, atunci prin intermediul ei ajungem la cea mai elegantă rezolvare a diferențelor dintre bărbați și femei, fiind vorba de o împărțire echilibrată a posibililor umanității.
Orice discurs eficient este caracterizat de o abilă utilizare a limbajului emoțional, reușind să declanșeze în auditori mai curând trăiri (emoții) decât idei. Discursurile manipulatoare utilizează predispozițiile afective ale auditorilor, orientându-le către direcții aproape firești de dezvoltare (ură, răzbunare, mândrie). Puțini sunt oratorii care reușesc să activeze sentimente considerate îndeobște mai nobile în auditoriu.
