Religia rămâne cel mai eficient instrument moral de care a avut parte omenirea până acum, prototipul oricărui tip de moralitate. Din păcate, influența altor dimensiuni ale ei nu a fost întotdeauna convergentă cu cea morală, iscând și apariția unor monstruozități.
Frumusețea umană este în bună măsură meritul Divinității sau al hazardului; uneori și al chirurgului. Ce rămâne al nostru în această societate concentrată pe imagine? Prezentarea? Sau capacitatea de a contempla creația?
Dovada unei fervente gândiri abstracte se ivește odată cu apariția unei Divinități care nu se pretează gândirii în imagini. Din acest motiv unul din începuturile filosofiei trebuie căutat în religia ebraică.
