Graba de-a considera că semenii noștri care se înghesuie acum la vaccinare acționează astfel doar de teama morții (ori pentru a se bucura de unele libertăți), fiind culpabili pentru slaba conștiință civică de până acum, ar putea să fie greșită.
Pentru stimularea vaccinării literatura de specialitate recomandă utilizarea strategiei bazată pe „ghionturile” (nudge theory) date cetățenilor pentru a se vaccina, ele vizând o reașezare a contextului decizional. Din această perspectivă, printre altele, intervenția autorităților ar trebui să fie centrată pe generarea contextelor adecvate deciziei dorite, bazate pe identificare tipurilor de impulsuri necesare.
În cazul nostru realitatea a reușit să facă ceea ce lăudăroșenia găunoasă a responsabililor campaniei de vaccinare din România a ratat, respectiv a schimbat contextul decizional. Faptul că vedem cozi la vaccinare în această perioadă trebuie interpretat în primul rând din perspectiva capacității acestor concetățeni de a lua decizia potrivită atunci când informațiile privind existența riscului au doza de credibilitate necesară.
Există un argument adițional pentru a fi prudenți în a ne judeca semenii: multe dintre statele occidentale au trecut anterior prin tragedii similare cu cele existente la noi în această perioadă. Ceea ce însemnă că este dificil să știm ce i-a determinat pe cetățenii statelor occidentale să se vaccineze: conștiința, înțelegerea științei etc., sau reframing-ul decizional pe care-l numim (simplificând problema) „teama de moarte”. Situația este identică în privința altor tipuri de intervenții, inclusiv a celor ce țin de introducerea anumitor condiționări.
Cum spuneam în altă parte, „prostia” nu are eficiență explicativă în deslușirea reacțiilor noastre, fiind necesară utilizarea instrumentelor științifice de evaluare a situației. Suntem aici și deoarece apelativele de tipul „proști”, „fără dinți”, „asistați social”, „medievali” etc. par să cadă mai curând de partea efectelor modului de funcționare a societății decât a cauzelor care ne-au adus aici. (Cu mențiunea că am fost și eu tentat uneori să le utilizez în sensul interpretărilor cauzale.)
Cred că „mediul decizional” ar trebui să fie principala direcție de investigație cauzală, considerând că este relevant un indiciu adițional: marea majoritate a cetățenilor români reacționează în modalități similare cu cetățenii statelor occidentale atunci când se află în aceleași medii sociale cu ei.
Problema pare să fie „coșul”, nu „merele”.
