Inconștientul se dovedește a fi (deocamdată) o bună teorie explicativă pentru o serie de fenomene. Rostul (și frumusețea) oricărei teorii derivă din modalitatea în care reușește să împace unele fenomene (în genere nou observate) cu ansamblul cunoașterii. În felul acesta, o mare parte din efortul intelectual al omenirii este cheltuit pe armonizarea unor noi date cu structura ansamblului, adică în compatibilizarea noilor cunoștințe. Revoluțiile științifice, prin modificările de paradigmă pe care le aduc cu ele, vin să forțeze noi structuri de compatibilitate, aruncând în van efortul depuse pentru crearea și menținerea celor anterioare.
Naționalitatea și culoarea pielii sunt formele în care încercăm să compensăm lipsa informațiilor (și absența timpului și resurselor necesare pentru a le obține) privitoare la semeni. Deși destul de contestate, ele s-au născut în aceleași dimensiuni ale minții care se ocupă de aranjarea în categorii ce se dovedește eficientă din punct de vedere științific.
Apologia pe care A. Comte o face bunului simț, gândirii comune, este importantă mai curând pentru „împingerea” gândirii către socialitate, pentru conturarea unui mod comunitar al științei, acesta guvernându-i la ora actuală formele de existență. Este un argument pentru nașterea lumii științei, a comunității oamenilor de știință, în sensul tare al acestor concepte, ce relevă disputa de idei interesată de progres.
Prețuirea pe care oamenii de știință o acordă edițiilor critice ale diferitelor opere ascunde în ea admirația inconștientă față de modul de dezvoltare al științei, respectiv prin altoi (H. R. Patapievici), prin transformarea (deseori lentă), indusă de abordarea critică, unei teorii vechi în una ce deschide către o nouă viziune.
(Imagine preluată de pe: http://www.eaglecorps.org/bestill.html)
