Descriere personală
Chel, șchiop și cu burtă. Doar ultima corectabilă (teoretic).
Ciufut, orgolios și nesociabil.
Și lista ar putea continua, încercând să-mi creionez o descriere care să surprindă perspectiva internă și ce cred alții despre mine într-o imagine unitară.
Nu știu dacă merit redus la o astfel de imagine. Cert e că spre ea tinde oricine la un prim contact. Mulți chiar după ceva vreme. Sper să nu fie chiar așa. Însă asta trebuie dovedit.
Imaginea pe care-o creez în ochii altora depinde de interesul (adică intenția) cu care mă privesc. Așa cum ni se întâmplă tuturor, ceea ce văd alții în mine depinde în mare măsură de ceea ce au fost educați (sau condiționați; ceea ce ar fi totuna) să vadă.
Cu cărțile n-am prea reușit să mă fac citit.
Motiv pentru care m-am gândit să încep acest blog în speranța că voi avea mai mare succes (inclusiv cu cărțile).
Este posibil ca lumea să-și fi mutat preferințele înspre acest mod de comunicare, vechiul vehicul al cuvântului scris, cartea (împreună cu formele conexe), căzând treptat în desuetudine. Galaxia Gutenberg intră astfel într-o altă dimensiune: cea a formatului virtual.
Daca nu scriai „schiop” eram ferm convin ca te referi la mine! :)) Cine se aseamana se aduna! Oricum, te asigur de faptul ca raman fan – Viorel Rotila, indiferent de mediul prin care comunici gandurile tale (carti, blog, comunicate de presa sau … live). Si daca tot am pomenit de fan, imi amintesc cu placere o expresie celebra a ta: fanii care nu contribuie cu nimic sunt … fani-moca, adica … mocofani! 😉 Succes in toate!
Mai putin important e ce cred altii despre noi, parerile sunt intotdeauna impartite si niciodata nu ai cum sa ii multumesti pe toti.
Sunt convinsa ca in spatele mastii pe care o porti, se ascunde un suflet sensibil si deosebit..
Te-am admirat cum te organizezi, cum gandesti, pentru ce cultura ai si cat de puternic esti.
Mult succes in tot ceea ce doresti sa realizezi!
Nu il cunosc personal pe domnul profesor dar doar citindu-i randurile gasesc ca e o persoana deschisa si comunicativa si-i urmaresc cu atentie si regularitate blogul constituind pentru mine unul dintre putinele mijloace de a participa la mediul universitar de care ma simt legat de o nostalgie pe care nu o pot defini: poate ca cea mai adecvata forma de expresie a inautenticitatii este aceea ca uneori uitam ca existam – eu nu vreau asa ceva.
Ca inginer, preocupat si de „partea stanga a catalogului” (adica cea umanista), ideile Dlui. Profesor ma captiveaza. Asa cum am gandit demult, societatea care pretuieste si stapaneste (inversa nu este valabila, n-o poti stapani daca n-o pretuiesti si cred ca nu gresesc) filozofia in toata splendoarea si complexitatea sa, castiga pe plan spiritual si material. In ceea ce-l priveste pe Dl. Profesor, se cam aplica chestia aceea cu amestecul apei cu uleiul (rog sa fiu iertat, dar am dreptate!). Daca cineva nu intelege un concept, prefera sa spuna: „las’ ca stiu io…” si de aici toata tragedia. Deci, sunt multumit ca am dat peste prezentul site si am avut posibilitatea de a-mi exprima modestele idei. Urz tuturor toate cele bune!