Am ajuns în momentul în care doctoratul tinde să devină o insultă. Cum risc să fiu printre cei insultați, încerc să-mi amintesc cum a fost propriul doctorat. La prima vedere cred că am o amintire în genere tristă despre doctorat, conturată în...
Ruptura fundamentală, diferențierea esențială ce naște pe a simți, este dată de ivirea durerii și a plăcerii, ca forme de bază în jurul cărora se poate orienta orice raportare la lumea externă. Durerea și plăcerea sunt poli fundamentali ai vieții...
Marea problemă a teoriei situaționale o constituie atacul pe care-l dă asupra teoriilor ce susțin personalitatea, importanța caracterului etc. Este o trecere de la modelul individualist la unul mai curând colectivist (sau comunitar), ea afirmând...
Posesia unor emoții esențiale pentru supraviețuirea strămoșilor mei, adică (și) a mea, emoții care acum nu-mi mai folosesc, ci din contră, deseori sunt considerate ca defavorizându-mă social, nu-mi poate fi reținută ca vină într-o axiologie a...
Într-o lume dominată de grija față de siluetă, care e considerată a priori ca mutând persoana în zona frumosului, faptul de-a nu fi slab (am în vedere diferitele grade de aderență la noțiunea de gras) este definit ca boală, în timp ce prostia ține...
Sentimentele ar putea lua naștere atât pe fondul receptării emoțiilor cât și al oricărei alte forme de simțire, inclusiv al percepției (gândit percepția ca forma umană de organizare a senzațiilor). O astfel de interpretarea ar justifica dispoziția...
Deoarece evoluţionismul ia în considerare rolul factorilor aleatori, interveniţi sub forma unor evenimente majore, trebuie să medităm mai mult asupra norocului în apariției umanului; de aici și până la a da o semnificație acceptabilă șansei (care...
Persoana nu este un dat, ci un continuu efort. Identitatea personală are ca subiect tot ansamblul eforturilor de a menține procesele ce susțin existența. Eul este polul de orientare al acestui travaliu. Termenii limbajului corectitudinii politice...
Orientarea fundamentală a omului este către bine; însă către binele personal. Doar înțelegerea acestuia variază, în acest interval ivindu-se sursa răului. Măsura în care omul reușește să se smulgă din pulsiunile care-l orientează către formele...
Partea interesantă a oricărui viciu este că exact ceea ce-i generează latura de pericol asupra propriei vieți sau a altora constituie în mod simultan o dimensiune a libertății personale. Cumva, viciul înseamnă libertatea de-a asuma ca propriu ceva...