Într-o lume dominată de grija față de siluetă, care e considerată a priori ca mutând persoana în zona frumosului, faptul de-a nu fi slab (am în vedere diferitele grade de aderență la noțiunea de gras) este definit ca boală, în timp ce prostia ține...
Sentimentele ar putea lua naștere atât pe fondul receptării emoțiilor cât și al oricărei alte forme de simțire, inclusiv al percepției (gândit percepția ca forma umană de organizare a senzațiilor). O astfel de interpretarea ar justifica dispoziția...
Deoarece evoluţionismul ia în considerare rolul factorilor aleatori, interveniţi sub forma unor evenimente majore, trebuie să medităm mai mult asupra norocului în apariției umanului; de aici și până la a da o semnificație acceptabilă șansei (care...
Persoana nu este un dat, ci un continuu efort. Identitatea personală are ca subiect tot ansamblul eforturilor de a menține procesele ce susțin existența. Eul este polul de orientare al acestui travaliu. Termenii limbajului corectitudinii politice...
Orientarea fundamentală a omului este către bine; însă către binele personal. Doar înțelegerea acestuia variază, în acest interval ivindu-se sursa răului. Măsura în care omul reușește să se smulgă din pulsiunile care-l orientează către formele...
Partea interesantă a oricărui viciu este că exact ceea ce-i generează latura de pericol asupra propriei vieți sau a altora constituie în mod simultan o dimensiune a libertății personale. Cumva, viciul înseamnă libertatea de-a asuma ca propriu ceva...
Cariera reprezintă un rol social (dublat de un status) pentru care individul se pregătește un sfert din viața sa, școala constituind prin excelență o astfel de instruire. Traseul de pregătire presupune numeroase jocuri de rol care determină...
Dacă dorința de reguli derivă din incapacitatea noastră de a opera cu factori aleatori, așa cum susțin probabiliștii, atunci toate sistemele axiologice (înțelegând prin asta orice model ce implică o structurare pe coordonate valorice) sunt...
Paradoxul autorității: orice ierarhie[1] are nevoie de autoritate pentru a fi funcțională; însă puterea implicată în relațiile ierarhice tinde să capete de fiecare dată un grad de autonomie[2], depășind astfel cadrul ierarhic, dorind să se instituie...
Mărturisesc că, spre rușinea mea, nu am cunoștință de ceea ce a făcut sau nu a făcut domnul Patapievici la I.C.R. Îl cunosc doar prin ceea ce a scris și prin alte câteva contribuții culturale. Și cred că-mi este suficient. Suficient pentru a privi...











